ICCJ. Decizia nr. 7047/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 155 din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara P.L. împotriva rezoluției nr. 1019/P/2003 din 25 octombrie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La 7 decembrie 2004, petenta P.L. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1019/P/2003 din 25 octombrie 2004, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei S.L.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a mai arătat că, în motivarea cererii sale petenta a susținut că se impune trimiterea în judecată a notarului public S.L.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind greșită soluția de scoatere de sub urmărire penală.
Instanța de fond examinând cauza din oficiu a constatat că plângerea este inadmisibilă.
în motivarea soluției au fost invocate dispozițiile art. 2781C. proc. pen., potrivit cărora plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Prin prisma acestor prevederi s-a constatat că petiționara nu a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1019/P/2003 din 25 octombrie 2004, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ci s-a adresat direct instanței.
în termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.
Prin motivele scrise cât și oral recurenta a susținut, în esență, următoarele:
- existența unei grave erori care efectuează soluția pronunțată în cauză, existând dovezi, în sensul că, petenta s-a adresat instanței, cu respectarea dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., atunci când a expirat termenul legal în care procurorul trebuia să soluționeze plângerea și să comunice rezultatul;
- cauza s-a judecat, în primă instanță, cu necitarea corespunzătoare a intimatei S.L.S.;
- în fine, au fost invocate motive care privesc fondul cauzei și se referă la neefectuarea unor acte de cercetare penală și realizarea unor verificări, acte și probe din care rezultă vinovăția intimatei în autentificarea unor acte de încălcarea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor legale în materie.
în conformitate cu cazul de casare înscris în art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se va analiza critica, vizând greșita respingere a plângerii formulată ca inadmisibilă, constatându-se că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2781C. proc. pen.
Este adevărat că potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală se adresează procurorului, care în conformitate cu art. 277 C. proc. pen., este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.
Recurenta s-a conformat acestor dispoziții și împotriva rezoluției nr. 1019/P/2003 din 25 octombrie 2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.L.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), comunicată acestuia la 29 octombrie 2004 a făcut plângere la 9 noiembrie 2004, plângerea fiind primită la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 11 noiembrie 2004.
Dar cel care nu s-a conformat acestor dispoziții a fost procurorul însărcinat cu rezolvarea plângerii și care trebuia, potrivit art. 277 C. proc. pen., să o rezolve în termen de 20 zile și să comunice petentei modul de rezolvarea.
Sancțiunea nerespectării dispozițiilor de mai sus, se regăsește în dispozițiile art. 2781alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, nesoluționarea plângerii de către procuror în termenul de 20 zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen., îndreptățește persoana vătămată a se adresa direct instanței competente la expirarea termenului de 20 zile.
Cum în cauză termenul de rezolvare a plângerii expira la 2 decembrie 2004 (în raport de data de 11 noiembrie 2004 la care plângerea a fost primită la parchet) și cum până la această dată, petentei nu i s-a adus la cunoștință modul de rezolvare a plângerii sale, în mod legal, aceasta s-a adresat cu plângere direct instanței competente, respectiv, Curții de Apel București.
Ori, în raport de aceste împrejurări de fapt și de dispozițiile legale, instanța de fond trebuia să constate că petenta a respectat procedura reglementată de art. 2781C. proc. pen. și, în consecință, să procedeze la judecarea cauzei pe fond.
în ce privește lipsa de procedură cu intimata la judecata în primă instanță nu poate fi invocată decât de partea care a suferit o vătămare în drepturile sale.
în atare situație, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul petentei, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza la Curtea de Apel București pentru a proceda la judecarea cauzei, în fond.
Cu ocazia judecării instanța de trimitere a analizat și motivele prezentate de recurentă și care a vizat fondul cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7053/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7049/2005. Penal → |
|---|
