ICCJ. Decizia nr. 7052/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 325 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul C.A.C. a fost condamnat, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 - art. 76 C. pen., și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, în baza art. 81 și art. 82 C. pen., pe o perioadă de încercare de 5 ani.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 martie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei.
Prin aceeași hotărâre judecătorească, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, au mai fost condamnați inculpații S.C., P.R.C., Șt.C., iar A.C. a fost condamnat numai pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 17 martie 2002, cei cinci inculpați au acostat-o pe partea vătămată P.D., cerându-i inițial bani pentru a-și cumpăra o sticlă cu vin, iar apoi să îi transporte cu autoturismul la o petrecere, solicitări care au fost însoțite de manifestări de violență.
Partea vătămată i-a transportat pe inculpați până la destinația solicitată, după care, inculpații C.A.C. și A.C. au plecat spre domiciliile lor.
Pe parcursul deplasării care a continuat după plecarea acestora, ceilalți trei inculpați au manifestat violențe față de partea vătămată, luându-i cheile mașinii și încercând să-l deposedeze de bun, acțiunea fiind întreruptă de sosirea organelor de poliție.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de prindere în flagrant, procese-verbale de recunoaștere din grup, procese-verbale de recunoaștere după fotografii, planșe judiciare, procese-verbale de confruntare, declarațiile martorului S.S.F., referate de anchetă socială, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile inculpaților.
Inculpatul C.A.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații Șt.C. și A.C.
în apelul parchetului s-a criticat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, printre altele, referitor și la inculpatul C.A.C., pentru următoarele motive:
- în raport de modificarea normei de drept penal, se impunea ca instanța de judecată să pună în discuție, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., este nelegală în condițiile nereținerii de circumstanțe atenuante.
- greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 alin. (3) teza I C. pen., în condițiile în care limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., este de 20 ani.
- termenul de încercare aplicat este mai mare de 2 ani, contrar dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. pen.
- greșita reținere a circumstanțelor atenuante pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen.
- nu i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.
Cu ocazia judecării apelului, parchetul nu a mai susținut primul motiv referitor la aplicarea art. 334 C. proc. pen.
în apelurile lor, inculpații Șt.C. și A.C. au solicitat reducerea pedepselor.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 617 din 21 octombrie 2003, a admis apelurile declarate, a desființat parțial sentința și a dispus condamnarea inculpatului C.A.C., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 33 C. pen., și la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 33 C. pen.
în baza art. 33 - art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prevederile art. 81 - art. 82 C. pen., au fost înlăturate.
Instanța de control judiciar a constatat că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., este nelegală în condițiile nereținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen.
Totodată, în raport de datele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală și a manifestat un comportament procesual nesincer, în contextul reținerii și a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., s-a apreciat ca neîntemeiată aplicarea circumstanțelor atenuante pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.
în raport de gravitatea faptelor și consecințele acestora, instanța de apel s-a orientat la aplicarea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune.
în considerarea circumstanțelor personale reținute, instanța a mai apreciat că aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., nu este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât a înlăturat aceste dispoziții, inculpatul urmând să execute pedeapsa stabilită în regim de detenție.
Inculpatul C.A.C. a declarat recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței penale nr. 325 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția I penală.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este peste termen, întrucât acesta a lipsit atât la judecarea apelului, cât și la pronunțare, iar executarea pedepsei sale, dispusă prin sentința penală nr. 1325/2003 (mandat nr. 387 din 14 noiembrie 2003, emis de Tribunalul București, secția I penală) nu a început încă, inculpatul aflându-se în executarea mandatului nr. 1047/2003, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3853alin. (2) și art. 365 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat atât prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.A.C. cu privire la săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și, respectiv, art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Individualizarea pedepselor aplicate inculpatului nu a ținut însă cont, pe deplin de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă în mod clar că, contribuția inculpatului la săvârșirea celor două infracțiuni a fost mai redusă decât a celorlalți participanți, acesta oprindu-se din acțiunea ilicită, după ce partea vătămată P.D. a acceptat, sub constrângere, să execute deplasarea cu mașina.
Inițiativa săvârșirii infracțiunilor și agresivitatea manifestată au aparținut inculpaților S.C. și Șt.C., în timp ce inculpatul C.A.C. a sporit doar prin prezența sa fizică, temerea inspirată părții vătămate.
în aceste împrejurări, având în vedere și vârsta inculpatului care a participat inițial la desfășurarea faptelor, pentru a se plimba cu autoturismul, la inițiativa altor participanți din grupul de făptuitori, Curtea consideră că în cauză se impune ca legală și temeinică reținerea circumstanțelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., față de inculpat.
în consecință, Curtea urmează să admită recursul inculpatului C.A.C. și să caseze hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.
Făcând aplicația prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., Curtea va dispune ca inculpatul să fie condamnat, la pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru fiecare infracțiune săvârșită, respectiv tentativa la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în acest mod, Curtea apreciază că prin pedeapsa aplicată se pun în evidență atât pericolul social concret al faptelor săvârșite, cât și datele personale ale inculpatului, asigurându-se scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale cerut de dispozițiile art. 52 C. pen.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute, luându-se act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 7054/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7053/2005. Penal → |
|---|
