ICCJ. Decizia nr. 7043/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 22 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3578/M/2005 al Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, printre alte măsuri, și menținerea stării de arest a inculpatului D.P.D.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul D.P.D. criticând-o sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând hotărârea pronunțată sub aspectele invocate de inculpat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția Curții de Apel fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora, prin sentința penală nr. 1286 din 27 septembrie 2005 Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 23 martie 2003, inculpatul a vândut 69 punguțe ce conțineau 3,229 grame heroină numitului P.S.M.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data 23 iulie 2003, măsură menținută succesiv, temeiul juridic constituindu-l art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Potrivit art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Art. 160b C. proc. pen., prevede că această verificare se face periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Dacă însă, se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Revenind la cauză, se constată că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 23 iulie 2003, temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii preventive l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen.
înalta Curte constată că este îndeplinită și cerința legală prevăzută de art. 143 C. proc. pen., respectiv în cauză există probe din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa închisorii.
De asemenea, se constată că subzistă și în prezent temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține că ar fi fost săvârșită de recurent este mai mare de 4 ani (limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri sunt cuprinse între 10 și 20 ani închisoare), iar în cauză sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de temere și neliniște în rândul societății civile în raport și de natura infracțiunii și urmările socialmente periculoase care s-ar putea crea.
în consecință, în raport de considerentele expuse, Curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive impun în continuare privarea acestuia de libertate, iar potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7050/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7031/2005. Penal → |
|---|
