ICCJ. Decizia nr. 7053/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 340 din 21 iunie 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul G.M., privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 235/2003 a aceluiași tribunal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că motivele de ordin medical invocate de condamnat, în special afecțiuni cardiace, deși confirmate medico-legal, nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Astfel, Raportul de expertiză medico-legală nr. 17 din 10 februarie 2005 al S.J.M.L. Prahova confirmă pentru condamnatul G.M. diagnosticul: boală ischemică dureroasă, B.R.D. major, adenom de prostată în observație, pentru care poate fi testat în rețeaua sanitară a A.N.P. cât și în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
Comisia conchide că, la data examinării deținutului și consultării documentației medicale prezentate, nu se justifică, din punct de vedere medical, întreruperea executării pedepsei privative de libertate.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 393 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, în considerarea concluziilor expertizei medico-legale și a constatărilor privind asigurarea testamentului medical, inclusiv prin internarea acestuia în Spitalul Penitenciar Jilava.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, invocând motivele consemnate în considerentele prezentate anterior și solicitând, în esență, o nouă expertiză care să examineze starea sa de sănătate cu referire la afecțiunile cardiace.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat.
Așa cum rezultă din cererea condamnatului, fișele medicale și celelalte documente depuse în xerocopie, condamnatul G.M. a fost în repetate rânduri internat, în anii 2003 și 2004 în unități sanitare penitenciare în secția cardiologie, beneficiind de tratamente în regim de spitalizare.
Expertiza medico-legală efectuată la nivelul S.J.M.L. Prahova, nu răspunde, din mai multe motive, care vor fi arătate în continuare, exigențelor impuse de obiectul cauzei.
Se constată, mai întâi, că deși cererea condamnatului a fost adresată instanței la 15 decembrie 2004 iar din înscrisurile medicale rezultă mai multe internări anterioare, ultima fiind în perioada 15 - 27 septembrie 2004 în Spitalul Penitenciar București, acesta, în scopul efectuării investigațiilor și a determinării stadiului și evoluției afecțiunilor nu a mai fost internat într-o unitate medicală de specialitate, fiind doar supus unui consult medical în cadrul Cabinetului Medical al Penitenciarului Ploiești (dosar fond).
Apoi, Comisia de expertiză medico-legală a fost formată din medic primar legist, medic primar boli interne, medic primar medicină generală, fără a avea în compunere și un medic specialist boli cardiovasculare, căruia îi revine competența profesională de a stabili conținutul și modalitatea efectuării investigațiilor medicale, a face recomandările de testament și a propune concluziile, în acest domeniu, ale expertizei.
Față de cele ce preced, Curtea constată că se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale de către o comisie care să aibă în componență medic de specialitate în afecțiunile cardiovasculare și care să stabilească, pe baza examenelor medicale ce se vădesc necesare, dacă boala de care suferă condamnatul poate fi tratată în rețeaua medicală a A.N.P. și dacă aceasta îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Față de cele ce preced, recursul condamnatului G.M. a fost admis și s-au casat hotărârile pronunțate, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
← ICCJ. Decizia nr. 7052/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7047/2005. Penal → |
---|