ICCJ. Decizia nr. 7051/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7051/2005
Dosar nr. 6188/2005
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 336 din 16 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, inculpata P.M.M. a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 16 iunie 2003, martorul C.A. a fost depistat de organele de poliţie în scara blocului în care locuia, în timp ce arunca pe jos o punguţă de celofan, care conţinea potrivit raportului de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 364376 din 7 iunie 2003 – 0,04 gr. heroină. Ulterior, a fost efectuată o percheziţie în apartamentul din blocul situat în Bucureşti, unde domicilia martorul, fiind depistată inculpata P.M. care avea asupra sa suma de 500.000 lei, obţinută de martorul C.A. din vânzarea anterioară a unei doze de heroină către numiţii I.D. şi B.G.
S-a mai reţinut în actul de acuzare că, inculpata se afla la domiciliul martorului C.A., întrucât era consumatoare de droguri de mai bine de un an şi în ultima perioadă îşi achiziţionase stupefiante de la aceasta, iar la data de 16 iunie 2003 venise la imobilul mai sus indicat pentru a cumpăra o bilă de heroină.
Banii găsiţi asupra acesteia au fost luaţi din sufragerie pentru ca tatăl martorului C.A. să nu afle că fiul său se ocupa cu vânzarea de substanţe stupefiante.
S-a concluzionat de instanţa de fond că în raport de probele administrate nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a susţinut că probele au fost greşit apreciate şi în consecinţă, inculpata a fost greşit achitată.
Prin Decizia penală nr. 687/ A din 15 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, cu motivarea că lipseşte elementul material al laturii obiective, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin motivele scrise a susţinut în esenţă următoarele:
- greşita achitare a inculpatei, în raport de probele administrate, cu atât mai mult cu cât consumul de droguri presupune, în mod obligatoriu, acţiunea de deţinere.
În drept, în susţinerea criticii au fost invocate dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând critica formulată în raport de prevederile legale invocate, nu se constată motive de casare, hotărârile atacate fiind conforme legii pentru cele ce urmează:
Consumul ilicit de droguri este încriminat prin art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, aşa cum textul prevede, impune realizarea uneia sau a mai multor operaţiuni indicate expres în lege, respectiv, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri.
Şi în fine se condiţionează existenţa infracţiunii în oricare din alternativele indicate expres de realizarea unei condiţii, respectiv scopul consumului fără drept.
În cauză s-a susţinut că, deşi inculpata nu a deţinut fără drept, droguri, infracţiunea reglementată prin art. 4 din Legea nr. 143/2000 s-a consumat atâta timp cât, cu probele administrate s-a dovedit că este consumatoare de droguri.
Împrejurarea că inculpata este consumatoare de droguri nu este suficientă pentru realizarea infracţiunii aşa cum este încriminată prin lege, atâta timp cât acuzarea nu a făcut dovada unor elemente esenţiale ale laturii obiective a infracţiunii, respectiv, deţinerea fără drept a drogurilor.
Desigur, în lipsa acestor elemente nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii dedusă judecăţii, aspect sub care soluţia de achitare, pe temeiul juridic arătat, este legală şi temeinică.
Susţinerea, potrivit căreia, consumul de droguri implică deţinerea lor nu poate conduce la pronunţarea unei soluţii de condamnare, deoarece condamnarea unei persoane, în lipsa probelor necesare, nu se poate face pe supoziţii.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, cât şi pentru motivele prezentate în hotărârile supuse recursului, critica formulată de parchet este nefondată şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 687 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpata P.M.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7048/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7056/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
