ICCJ. Decizia nr. 7060/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7060/2005
Dosar nr. 6146/2005
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62/ F din 11 octombrie 2005, Curtea de Apel Piteşti a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarul D.C., împotriva rezoluţiei nr. 11/P/2005 din 5 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, la data de 5 decembrie 2003, petentul D.C. a formulat plângere penală împotriva primarului oraşului Piteşti, T.P., pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în retragerea în mod abuziv, în anul 2000, a autorizaţiei de funcţionare a asociaţiei familiale pe care o deţinea.
Cercetarea penală în cauza penală nr. 4052/P/2003 înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti a fost efectuată de intimatul R.S., subcomisar în cadrul Poliţiei municipiului Piteşti.
Propunerea acestuia ca în cauză să nu se înceapă urmărirea penală faţă de P.T., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a fost verificată şi confirmată de procurorul R.N.O. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti care, prin rezoluţia nr. 4052/P/2003 din 5 februarie 2004, a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât primăria poate dispune cu privire la terenurile proprietate publică, astfel că suspendarea tuturor activităţilor de comerţ stradal desfăşurate într-un astfel de loc este legală.
Plângerea formulată de persoana vătămată D.C. împotriva rezoluţiei de neurmărire penală a fost respinsă de judecătorul A.G. prin sentinţa penală nr. 2165 din 13 octombrie 2004, dispusă în dosarul 4943/2004 al Judecătoriei Piteşti.
Împotriva celor trei intimaţi, R.S., R.N.O. şi A.G., petentul D.C. a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 11/P/2005 din 5 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei făptuitori pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluţii penale, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin rezoluţia nr. 939/15 iunie 2005.
Instanţa de fond, investită potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cu plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a apreciat ca legală şi temeinică soluţia dispusă de procuror.
Curtea de Apel Piteşti a constatat că intimaţii şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, potrivit dispoziţiilor legale în materie, neexistând dovezi de săvârşire a faptelor penale sesizate.
Petiţionarul D.C. a declarat recurs în termen legal împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei penale atacate şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru infracţiunile săvârşite.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală şi temeinică.
Făptuitorii, în calitatea pe care au avut-o de subcomisar de poliţie, procuror şi judecător, au instrumentat şi soluţionat cauza penală cu care au fost investiţi potrivit dispoziţiilor legale, îndeplinindu-şi corect toate atribuţiile de serviciu şi fără a vătăma interesele legale ale vreunei persoane.
Prin modul în care au aplicat dispoziţiile Codului penal şi Codului de procedură penală privind administrarea şi interpretarea materialului probator în cauză, făptuitorii au urmărit numai respectarea legii, iar nu favorizarea vreunei părţi în rezolvarea cauzei.
Aşa fiind, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 62/ F din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7056/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7079/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
