ICCJ. Decizia nr. 7079/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7079/2005
Dosar nr. 5113/2005
Şedinţa publică din 15 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 868 din 27 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. P.F., la pedeapsa de 6 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod.
În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menţinută starea de a arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 7 septembrie 2004 la zi.
2. B.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 7 septembrie 2004 la zi.
Totodată, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 0,182 grame heroină.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 7 septembrie 2005, martora denunţătoare C.I. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliţie pentru prinderea în flagrant a inculpaţilor B.V., zisă A., şi P.F., cunoscut sub porecla de P., existând indicii că aceştia se ocupă cu traficul de droguri.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 16,00, sub supravegherea poliţiştilor, C.I. a contactat-o telefonic pe B.V. stabilind să se întâlnească la domiciliul acesteia din urmă pentru a cumpăra 5 doze de heroină.
În continuare, martora s-a deplasat la domiciliul inculpatei, s-a întâlnit cu aceasta şi cu inculpatul P.F., căreia i-a înmânat suma de 1.250.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii fuseseră anterior consemnate de către poliţişti într-un proces verbal, primind în schimb 5 doze heroină, pe care martora le-a predat organelor de poliţie.
Tot la data de 7 septembrie 2005, în jurul orelor 18,00, martora C.I. s-a deplasat din nou la locuinţa inculpaţilor, de unde a cumpărat de la aceştia alte 5 doze de heroină, cu suma de 1.250.000 lei, sumă pe care a înmânat-o inculpatei B.V., drogurile fiind predate de martoră poliţiştilor.
În baza autorizaţiei de percheziţie nr. 330 din 7 septembrie 2004 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, poliţiştii au efectuat în aceeaşi zi o percheziţie la locuinţa inculpatei B.V., unde au fost identificaţi cei doi inculpaţi, găsindu-se asupra lui P.F. suma de 3.050.000 lei şi 200 Euro, iar asupra B.V. suma de 1.000.000 lei, constatându-se că o parte din bancnotele deţinute, aveau seriile identice cu cele menţionate în procesul verbal întocmit de poliţişti.
S-a mai descoperit în locuinţă, la indicaţia inculpatului P.F., un tub, ascuns în grupul sanitar, în care s-au găsit 25 punguliţe sigilate care conţineau o substanţă maronie.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 28440, substanţa aflată în cele 10 doze cumpărate de martora C.I., precum şi cea din cele 25 de punguţe descoperite la domiciliul inculpaţilor avea masa totală de 1,02 grame şi conţinea heroină.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza denunţului, proceselor verbale încheiate de organele de cercetare penală, planşelor foto, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, depoziţiilor martorilor R.Şt. şi C.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 594 din 1 august 2005, a respins apelurile formulate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs, B.V. solicitând achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi reducerea pedepsei, P.F. solicitând reindividualizarea sancţiunii.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege mai sus menţionate.
Vinovăţia inculpatei B.V., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, rezultă din declaraţiile martorilor R.Şt. şi C.I. care au indicat-o pe inculpată ca fiind una din persoanele de la care cumpărau doze de heroină, declaraţii ce se coroborează cu procesele verbale încheiate cu ocazia percheziţiei efectuate şi care confirmă că asupra inculpatei s-au găsit bancnotele înseriate primite ca preţ pentru heroina vândută şi cu declaraţiile inculpatei care a recunoscut în faza de urmărire penală şi această infracţiune.
De altfel, inculpata se ocupa constant cu vânzarea de droguri, ea fiind anterior condamnată pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.
În speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpata, în timpul urmăririi penale, nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, motiv pentru care primele două critici formulate de inculpată vor fi înlăturate.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, aspect sub care ambii inculpaţi au criticat hotărârile recurate, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, la dozarea sancţiunilor au fost avute în vedere, în principal, pericolul social ridicat al faptelor comise (pericol dedus din modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională) urmările acestora, precum şi datele ce caracterizează persoana celor doi făptuitori.
În raport de considerentele expuse, recursurile declarate nu sunt fondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.V. şi P.F. împotriva deciziei penale nr. 594 din 1 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2004 la 15 decembrie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7060/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7080/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
