ICCJ. Decizia nr. 7062/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 01 noiembrie 1999, pronunțată în dosarul nr. 6949/1999 a Judecătoriei Iași, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de petentul L.I., instanța din al cărei complet a făcut parte judecătoarea C.M., reținând că motivele invocate de către debitor nu privesc nelegalități ale actelor de executare silită.
împotriva magistratului a formulat plângere petentul, la data de 18 aprilie 2005, cu motivarea că, prin respingerea cererii de suspendare a executării silite și continuarea executării, judecătorul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluția procurorului din 4 mai 2005, dată în dosarul nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei C.M., de la Tribunalul Iași, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Procurorul a reținut că față de data înregistrării plângerii de către partea vătămată L.I., 18 aprilie 2005 și data când se pretinde că s-a consumat fapta, 1 noiembrie 1999, răspunderea penală este prescrisă conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Prin rezoluția din 5 iulie 2005, a procurorului ierarhic superior, a fost respinsă plângerea petentului împotriva soluției dată în dosarul nr. 51/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Procurorul general a reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă existența unei cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv prescripția răspunderii penale.
împotriva rezoluției a formulat plângere petentul L.I., cu motivarea că prin respingerea contestației la executare, judecătoarea a săvârșit un abuz în serviciu, hotărârea judecătorească dată în complicitate cu alte persoane aducându-i un mare prejudiciu material.
Prin sentința penală nr. 35 din 27 septembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției dată de procuror în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind, în esență, că în cauză nu operează prescripția angajării penale întrucât de la ultima decizie ivită nr. 2169 din 30 noiembrie 2001 și până la data de 27 iulie 2005 când a fost formulată plângerea la Curtea de Apel Iași s-au scurs doar 3 ani, 7 luni și 27 de zile, fiind în termenul legal prevăzut de lege
Recursul este nefondat:
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este pedepsită cu închisoarea care nu depășește cinci ani.
Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de cinci ani.
Prescripția, potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., înlătură răspunderea penală.
Față de data când se pretinde că s-a consumat fapta, 1 noiembrie 1999, și data când petentul a formulat plângere pentru abuz în serviciu la Curtea de Apel Iași, 27 iulie 2005, s-a împlinit termenul de cinci ani prevăzut de lege.
Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. pen., atunci când în cauză se constată existența unei cauze care înlătură răspunderea penală acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Susținerile recurentului potrivit cărora termenul de prescripție trebuie calculat de la data când s-a soluționat recursul declarat în cauza având ca obiect contestația la executare și nu de la data consumării faptei, nu pot fi reținute.
Astfel, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii, cu excepția infracțiunilor continue pentru care termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii și a infracțiunilor continuate pentru care termenul curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.
Cum în cauză infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor care i se impută magistratului s-a consumat la data de 01 noiembrie 1999, termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează de la această dată.
Așadar, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală și pe cale de consecință cercetarea fondului cauzei nu mai este posibilă, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
în raport cu cele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul L.I. împotriva sentinței penale nr. 35 din 27 septembrie 2005 a Curți de Apel Iași.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7077/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7059/2005. Penal → |
|---|
