ICCJ. Decizia nr. 7054/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 25 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția urmărire penală, pronunțată în dosarul nr. 13/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători V.D., de la Judecătoria Motru și G.M., de la Tribunalul Gorj, secția civilă, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în fapt, prin plângerea adresată, petentul M.C. a solicitat efectuarea de cercetări față de V.D., judecător la Judecătoria Motru și G.M., judecător la Tribunalul Gorj, secția civilă, pentru că i-au respins acțiunea civilă în anularea unui titlu de proprietate, dat moștenitorilor numitului I.C. pentru unele terenuri care i s-ar cuveni acestuia și care "nu știu să judece corect în numele legii".
Din actele premergătoare efectuate de procuror, s-a stabilit că M.C., prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Motru sub nr. 2899/2003, a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate eliberat potrivit Legii nr. 18/1991, pârâților I.A. și alții, moștenitori ai defunctului I.C., cu privire la suprafețe de terenuri care, în realitate sunt ale sale.
Magistratul judecător V.D., prin sentința civilă nr. 860 din 3 mai 2004, a respins acțiunea reclamantului M.C., motivând în esență că, aceasta, potrivit art. 60 din Legea nr. 18/1991, are împotriva pârâților, dreptul la o acțiune de drept comun.
Apelul declarat de reclamantul M.C. împotriva sentinței instanței de fond, a fost respins de Tribunalul Gorj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 864/ A din 3 decembrie 2004, de magistrații judecători G.M. și Ș.N., motivând că terenurile în litigiu, fiind în zonă necooperativizată, nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991.
împotriva rezoluției din 25 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarul a făcut plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr. 475/II/2/2005 din 15 februarie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 și următoarele C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea cu motivarea că soluția inițială este legală și temeinică, întrucât magistrații judecători au pronunțat soluții pe baza corectei interpretări a legii.
Petentul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Craiova, solicitând admiterea plângerii, desființarea soluției date de procuror și trimiterea cauzei acestuia pentru a dispune începerea urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 48 din 27 mai 2005 instanța a respins plângerea formulată de petentul M.C. împotriva rezoluției din 25 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 13/P/2005.
Nemulțumit de această hotărâre, petentul a atacat-o cu recurs pe care l-a înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Reiterând motivul din plângerea adresată Curții de Apel Craiova, petentul a solicitat desființarea soluției procurorului și trimiterea cauzei acestuia pentru continuarea cercetărilor.
Prin decizia penală nr. 5300 din 20 septembrie 2005, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de recurs a reținut că petentul recurent a lansat o acuzație în termeni generali împotriva magistraților judecători de la cele două instanțe care, în reprezentarea sa "nu știu să judece corect în numele legii".
înalta Curte a apreciat, ca și instanța de fond, că judecătorii au pronunțat hotărâri judecătorești în baza probelor aflate la dosar și că au făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale în materie, astfel că nu au săvârșit nici o infracțiune.
împotriva deciziei penale definitive nr. 5300 din 20 septembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul M.C. a formulat contestație în anulare la data de 1 noiembrie 2005, solicitând anularea deciziei atacate și trimiterea în judecată a judecătoarelor V.D. și G.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin modul în care au soluționat cauza civilă inițiată de petent.
în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, cercetând asupra termenului prevăzut de lege cu privire la introducerea acestei căi extraordinare de atac și asupra motivelor pe care se sprijină contestația.
înalta Curte constată că petentul a respectat dispozițiile legale ale art. 388 C. proc. pen. privind termenul de formulare a contestației în anulare, dar motivele invocate de acesta nu se regăsesc printre cele expres și limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen.
Motivele formulate de petent se referă la chestiuni care țin de cauza civilă în care s-au pronunțat cele două hotărâri (sentința civilă nr. 860 din 3 mai 2004 a Judecătoriei Motru și decizia civilă nr. 864/ A din 3 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj, secția civilă) de către judecătoarele împotriva cărora petentul a formulat plângere penală.
Or, potrivit art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare se poate face în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - c1) cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
în aceste condiții, înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare a petentului are caracter inadmisibil, fiind inaptă de a produce efecte juridice și urmează a fi respinsă în consecință.
Contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7059/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7052/2005. Penal → |
|---|
