ICCJ. Decizia nr. 7059/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel București la 4 august 2005, petiționarul G.O.A. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1815/II/2005 din 11 iulie 2005 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1047/2001.
Petentul a solicitat ca în baza dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. c) C. proc. pen., să-i fie admisă plângerea, să se desființeze rezoluțiile și ordonanțele pronunțate în cauză, cauza să fie reținută spre rejudecare și să se pronunțe o soluție de constatare a vinovăției celor implicați în faptele ce rezultă din situația expusă.
S-a mai solicitat condamnarea numitului P.I. și P.D. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., a notarului A.A.J., pentru comiterea infracțiunilor de fals și abuz în serviciu, a notarului S.M.E. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, complicitate la înșelăciune și favorizarea infractorului.
Prin rezoluția nr. 1815/II-2/2005 din 11 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G.O.A. împotriva rezoluției din 21 noiembrie 2003 emisă în dosarul nr. 1047/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Referitor la rezoluția din 21 noiembrie 2003, se constată că prin aceasta, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.A.J., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât, acestei fapte îi lipsește intenția, iar pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), lipsește elementul constitutiv, respectiv latura obiectivă, legătura de cauzalitate.
în ce privește pe notarul public S.M.E., prin rezoluția din 26 martie 2002, procurorul a dispus, în baza art. 10 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 288, 291 C. pen.; prin aceiași rezoluție, față de notarul public A.A.J. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin sentința penală nr. 99 din 29 august 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.O.A. împotriva rezoluției nr. 1815/II/2005 din 11 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
A reținut în fapt, pentru a pronunța această soluție, următoarele:
Petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări cu privire la împrejurările în care notarul public S.E.M. a procedat la autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 130 din 5 mai 1999, privind apartamentul situat în str. Al. Moruzzi în condițiile în care apartamentul respectiv fusese inclus, în baza dispoziției primarului general al municipiului București, în categoria "protecție specială" și ca atare vânzarea era interzisă.
Prin acest antecontract, părțile s-au obligat să perfecteze actele de vânzare cumpărare în formă autentică până la 15 iunie 1999, termen prelungit ulterior prin convenția părților până la 18 iunie 1999.
Totodată, la 5 mai 1999, soții P., promitenții vânzători, au primit de la G.O., în avans, suma de 3000 dolari S.U.A.
La baza autentificării antecontractului de vânzare cumpărare nr. 1301 din 5 mai 1999 au stat fotocopiile legalizate sub nr. 6814 din 4 mai 1999, 6815 din 4 mai 1999 la Biroul Notarilor Publici asociați M.G.O. și A.A.J. din București, ale contractului de închiriere nr. 288820 din 12 aprilie 1994 și procesul-verbal de predare-primire a locuinței cu același număr încheiate între reprezentanții SC T.A. SA București și numitul P.I.
S-a constatat că pe toate fotocopiile legalizate menționate mai sus, de pe prima pagină a fiecăruia dintre acestea, lipsește mențiunea "locuință socială" și semnătura funcționarului care a făcut respectiva mențiune.
în motivarea soluției s-a reținut de instanță că notarul public atestă conformitatea copiei cu înscrisul original, nu și exactitatea colaționării efectuată de secretar sau expert, după caz.
în ce privește autentificarea antecontractului s-a reținut de instanță că notarul S.E.M. nu a avut cunoștință de interdicția de vânzare, întrucât i s-au prezentat copii legalitate de pe înscrisurile originale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:
- desființarea hotărârii și implicit a rezoluțiilor și ordonanțelor pronunțate în cauză și stabilirea răspunderii penale și civile a notarilor publici care nu au întocmit actele în discuție cu nerespectarea dispozițiilor legale și a propriilor lor atribuții.
Recursul declarat de petent este fondat, dar pentru un alt motiv ce se va examina, din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Este de necontestat că petentul în cererea adresată atât procurorului cât și primei instanțe a solicitat cercetarea penală a notarilor publici A.A.J. și S.M.E., pentru infracțiuni de fals și uz de fals, cât și pentru abuz și neglijență în serviciu.
Actele de cercetare efectuate și dispuse în cauză împotriva celor doi notari au format obiectul dosarului nr. 1047/P/2001; în același dosar s-au pronunțat rezoluțiile și ordonanțele prin care s-a dispus fie neînceperea urmăririi penale, fie respingerea plângerilor formulate de petent împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată a celor doi notari.
Este însă de observat că, deși prima instanță a fost investită cu soluționarea plângerii împotriva ambilor notari, prin hotărârea recurată nu s-a pronunțat decât cu privire la rezoluțiile nr. 1815/II-2/2005 din 11 iulie 2005 și 1047/P/2001 din 21 noiembrie 2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care privesc doar soluțiile date de procuror referitor la notarul A.A.I.
în acest fel, prima instanță a omis a se pronunța și asupra soluțiilor date de procuror, în același dosar 1047/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dar cu privire la notarul public S.E.M.
într-adevăr, prin rezoluția din 26 martie 2002 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.E.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 289 și 291 C. pen.
Cu privire la această soluție prima instanță nu s-a pronunțat, după cum, nici cu privire la persoana și faptele ce se pretind a fi comise de aceasta, cu care prima instanță a fost, de asemeni, investită de petiționar.
Această omisiune afectează hotărârea pronunțată în cauză și atrage nulitatea ei, care nu poate fi îndreptată decât prin admiterea recursului, casarea sentinței în condițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere se va pronunța asupra tuturor soluțiilor date de procuror, în dosarul nr. 1047/P/2001 față de notarii publici A.A.J. și S.E.M., în legătură cu faptele reclamate de petent.
Totodată, instanța de trimitere a examinat criticile formulate de recurent, motiv pentru care nu au mai fost verificate în cuprinsul acestei hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7062/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7054/2005. Penal → |
|---|
