ICCJ. Decizia nr. 7077/2005. Penal

Prin încheierea din 24 octombrie 2005, întocmită în dosarul nr. 3601/2005, Curtea de Apel Ploiești a dispus, printre altele, menținerea arestării preventive a inculpatului R.I., constatându-se că în cauză au fost respectate dispozițiile legale în materie și în continuare subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării.

în termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul care nu a motivat în scris această cerere.

Oral, recurentul inculpat prin apărător a cerut casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate.

Recursul va fi examinat în raport de dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se însă că în cauză s-a făcut o aplicare corectă a legii prin menținerea arestării preventive a inculpatului.

Prin sentința penală nr. 106 din 18 martie 2005, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe acest inculpat pentru trei infracțiuni de tâlhărie calificată, una din infracțiuni, având consecință moartea victimei D.C.

Prin contopirea pedepselor aplicate, prin aceiași sentință, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare.

Recurentul nu a recunoscut activitățile infracționale deduse judecății și împotriva soluției de condamnare a declarat apel, în curs de soluționare la Curtea de Apel Ploiești.

Chiar dacă recurentul inculpat nu-și recunoaște vinovăția se poate aprecia, în condițiile legii, că se mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept care au condus la luarea măsurii preventive a arestării, în contextul în care recurentul inculpat a fost condamnat în primă instanță la pedepse cu executare în regim de detenție pe baza probelor administrate în cauză.

în cauză au fost respectate și prevederile art. 3001alin. (1) și (3) C. proc. pen., precum și ale art. 148 C. proc. pen., privind cazurile și condițiile în care se dispune arestarea preventivă, precum și referitoare la verificarea regularității arestării preventive.

în urma acestor constatări, soluția de menținere a arestării preventive este legală și temeinică urmând a fi în continuare menținută, prin respingerea recursului declarat de inculpat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7077/2005. Penal