ICCJ. Decizia nr. 7078/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 484/MF/2005, Curtea de Apel Pitești a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului F.K. și a dispus menținerea acestei măsuri.
S-a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul F.K., solicitând admiterea acestuia și punerea sa în libertate întrucât nu prezintă pericol social și nu există probe care să ateste vinovăția sa.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Inculpatul F.K. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Măsura arestării preventive a fost menținută succesiv de instanța de fond, Tribunalul Argeș, care, prin sentința penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora l-a condamnat la pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei închisorii.
Prevenția a fost dedusă la zi, de la 20 mai 2004, iar starea de arest a inculpatului a fost menținută.
S-a reținut că, în perioada iulie 2003 - mai 2004, inculpatul F.K. împreună cu concubina sa, coinculpata A.A.M. au racolat mai multe tinere din România, unele cu vârste cuprinse între 16-18 ani, promițându-le locuri de muncă în Grecia.
Inculpații le-au asigurat transportul și cazarea după care le-au determinat să se prostitueze în favoarea lor obținând fiecare suma de 35.370 Euro de pe urma practicării prostituției.
Inculpații au declarat apel, cauza făcând obiectul dosarului penal nr. 484/MF/2005 pe rolul Curții de Apel Pitești, la primul termen de judecată din 22 noiembrie 2005 dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului F.K.
Menținerea măsurii este justificată întrucât temeiurile în baza cărora a fost dispusă nu s-au modificat și ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina sa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost arestat prezintă un grad de pericol social ridicat prin modul de concepere, organizare și executare, amploarea și consecințele traficului de persoane efectuat.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de neîncredere în valorile justiției și de insecuritate la nivelul comunității, mai ales că acesta a încercat să influențeze părțile vătămate cu privire la declarațiile date.
Așa fiind, și constatând, din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-au văzut dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7127/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7114/2005. Penal → |
|---|
