ICCJ. Decizia nr. 7114/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 918 din 24 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost condamnați inculpații:
1. S.R.M., la 3 ani și 6 luni închisoare, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu referire la art. 99 și art. 109 din același cod, la 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu referire la art. 99 și art. 109 C. pen., și la 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), raportat la art. 99 și art. 109 C. pen.
în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate inculpatului, în final acesta urmând a executa 3 ani și 6 luni închisoare.
2. A.B.C., la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), raportat la art. 99 și art. 109 C. pen.
în temeiul art. 83 C. pen., și art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată suspendarea condiționată, precum și grațierea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.B.C. prin sentința penală nr. 1648 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1174 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare.
Totodată, s-a constatat că faptele pentru care inculpatul A.B.C. a fost condamnat prin cele două hotărâri menționate sunt concurente și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite, rezultând o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.
A fost adăugată această pedeapsă rezultantă la fiecare dintre cele două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, inculpatul având de executat două pedepse de câte 5 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de câte 5 ani în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul A.B.C. urmând a executa 5 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că părțile vătămate N.M., O.V., W.S. și V.M. nu s-au constituit părți civile întrucât și-au recuperat prejudiciul.
în temeiul art. 111 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la fiecare dintre inculpați câte 1.850.000 lei, sume dobândite prin săvârșirea infracțiunilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 24 aprilie 2004, cei doi inculpați, prin violență, i-au deposedat pe N.M. și O.V. de câte un telefon mobil și de suma de 200.000 lei, iar la data de 30 aprilie 2004, pe șos. Fundeni, inculpatul S.R.M. l-a lovit cu pumnii pe W.S., cetățean chinez și l-a deposedat de o geantă ce conținea 20 milioane lei, un telefon mobil și acte personale.
S-a mai reținut că, în ziua de 7 august 2004, ambii inculpați, prin amenințare, l-au deposedat pe V.M. de un telefon mobil și de suma de 200.000 lei.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza declarațiilor părților vătămate, proceselor verbale încheiate cu ocazia conducerii în teren, proceselor verbale pentru recunoaștere din grup, depozițiile martorilor T.A., O.L., I.R., A.V., A.Șt., I.D., A.L., D.M., I.G. și B.A., probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut infracțiunile reținute în sarcina lor.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile ambilor inculpați, apeluri ce au vizat netemeinicia sentinței atacate.
împotriva acestor hotărâri inculpații au declarat recurs prin care au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanțele, de fond și de apel, au respectat toate criteriile de individualizare și au avut în vedere, în principal, pericolul social ridicat al faptelor comise, pericol dedus din modalitatea în care infracțiunile de tâlhărie au fost săvârșite (după o înțelegere prealabilă a inculpaților, care au stabilit în detaliu modul în care urmau să acționeze pentru deposedarea victimelor de bunuri) precum și urmările acestor infracțiuni.
Poziția sinceră a inculpaților, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească și manifestarea regretului nu sunt elemente determinante și suficiente pentru a se reține în favoarea acestora a unor circumstanțe atenuante cu atât mai mult cu cât inculpatul S.R.M., conform anchetei sociale, creează numeroase probleme în comunitate, a fost exmatriculat din școală, vagabondează și fură, iar inculpatul A.B.C. este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar rezultând că a suferit două condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
în raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor, pedepsele aplicate, orientate spre limita inferioară a textelor sancționatorii, apar ca bine individualizate, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a computat perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7078/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7077/2005. Penal → |
|---|
