ICCJ. Decizia nr. 7211/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7211/2005
Dosar nr. 5028/2005
Şedinţa publică din 22 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 675 din 25 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă în parte cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.L.D.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 210 din 8 februarie 2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti definitivă prin neapelare la 16 martie 2005 în pedepsele componente de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) şi alin. (2) lit. b) C. pen.; 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., şi 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 660 din 14 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4162 din 17 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pedepsele pentru toate cele trei infracţiuni includ şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1555 din 16 iunie 2000 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin neapelare, care a fost adăugată ca urmare a revocării suspendării condiţionate şi a graţierii condiţionate).
Prin aceeaşi sentinţă s-a descoperit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3551 din 29 noiembrie 2004 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 35 din 17 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente de: 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), şi de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani şi 6 luni, 4 ani şi 6 luni, 7 ani şi 6 luni, 2 ani şi 4 luni închisoare, ce au fost aplicate pentru infracţiunile şi prin sentinţele mai sus-menţionate şi s-a dispus ca petentul A.L.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus prevenţia de la 27 august 2003 la zi din pedeapsa rezultantă.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II–a C. pen., s-a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 343 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 664/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 639/2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentinţelor penale enumerate mai sus şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că faptele pentru care a fost condamnat petentul A.L.D., prin sentinţele penale nr. 660/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, nr. 1360/2004 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 210/2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi nr. 3554/2004 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti sunt concurente.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul A.L.D. care o critică pentru nelegalitate, în sensul că nu au fost contopite toate pedepsele la care a fost condamnat şi nu s-a dedus corect perioada executată.
Instanţa de apel (Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală), examinând hotărârea atacată în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 372 şi 378 C. proc. pen., a constatat că recursul este nefondat şi prin Decizia penală nr. 568/ A din 27 iulie 2005, l-a respins, ca atare, obligându-l pe apelant la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Nemulţumit şi de această hotărâre petiţionarul a declarat recurs reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat.
Astfel rezultă din actele dosarului că sunt concurente pedepsele la care petentul a fost condamnat prin următoarele sentinţe:
- Prin sentinţa penală nr. 1360/2004 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 14/2005 a Tribunalului Bucureşti, petentul a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. (fapta fiind săvârşită la 8 aprilie 2003), iar la această pedeapsă s-a adăugat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1555/2000 a Judecătoriei Ploieşti, ca urmare a revocării suspendării şi graţierii condiţionate, dispunându-se ca în final să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
- Prin sentinţa penală nr. 660/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, petentul a fost condamnat, la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (fapta săvârşită la 27 august 2003) pedeapsă la care s-a adăugat pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1555/2000 a Judecătoriei Ploieşti, ca urmare a revocării suspendării şi graţierii condiţionate, dispunându-se ca petentul să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare.
- Prin sentinţa penală nr. 3351/2004 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 35 din 17 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de: 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (faptă săvârşită la 21 decembrie 1998), 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (faptă săvârşită la 21/22 decembrie 1998).
- Prin sentinţa penală nr. 210/2005 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la 16 martie 2005, petiţionarul a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) şi alin. (2) lit. b) C. pen., săvârşită la 10 aprilie 2003); 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. (faptă săvârşită la 23 mai 2003), pedepse la care s-a adăugat pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1555/2000 a Judecătoriei Ploieşti, ca urmare a revocării suspendării şi graţierii condiţionate, petentul urmând să execute în final două pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 660/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, petentul urmând să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare.
Faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţele enunţate mai sus fiind concurente, în mod corect instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele la care petentul a fost condamnat în 2000, 2001 şi 2002 nu pot face obiectul prezentei cereri de contopire, nefiind concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 660/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, nr. 1360/2004 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 210/2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi nr. 3351/2004 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
De asemenea, se constată că prima instanţă a procedat în mod corect la deducerea perioadei executate din pedeapsa rezultantă, respectiv de la 27 august 2003 la zi.
Criticile aduse celor două hotărâri fiind neîntemeiate recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.L.D. împotriva deciziei penale nr. 568/ A din 27 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7210/2005. Penal. Art. 248 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1363/2005. Penal → |
|---|
