ICCJ. Decizia nr. 1363/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1363/2005
Dosar nr. 709/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 321 din 17 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 3487/2004, a fost condamnat inculpatul (minor la data săvârşirii faptelor) V.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la două pedepse de câte 2 ani ş 6 luni închisoare, pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, respectiv o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la data de 27 octombrie 2004 la zi şi a menţinut arestarea inculpatului.
A fost revocată măsura educativă a libertăţii supravegheate dispusă faţă de inculpat prin sentinţa penală nr. 150 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Teleorman.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei. S-a luat act că părţile vătămate D.I.M., S.A. şi U.N. nu s-au constituit părţi civile. A fost obligat inculpatul, în temeiul art. 192 C. proc. pen., la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul în baza probelor aflate la dosarul cauzei a reţinut că, la datele de 10 octombrie 2004, respectiv 17 septembrie 2004 a sustras, prin violenţă bunuri şi bani de la părţile vătămate U.N. şi D.I.M., pe care în prealabil le acostau sub diverse pretexte. Acelaşi inculpat a sustras, fără drept, un telefon mobil aparţinând părţii vătămate S.A. care se afla pe tejgheaua magazinului în care aceasta lucra ca vânzătoare.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei tribunalului, susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare faţă de împrejurarea că a recunoscut săvârşirea faptelor, nu are antecedente penale şi era minor la data săvârşirii lor.
Prin Decizia penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul reţinând că la dozarea pedepsei instanţa fondului a ţinut seama de toate elementele invocate în susţinerea apelului.
Împotriva acestei ultime decizii inculpatul a declarat recurs susţinând oral în faţa instanţei aceleaşi critici invocate şi în apel şi solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii ei.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, respectiv tâlhărie şi furt calificat, pedepsele prevăzute de lege sunt potrivit art. 211 pct. 2 lit. e) în condiţiile art. 109 C. pen., sunt închisoare de la 2 ani şi 6 luni la 10 ani, iar pentru furt pedeapsa de la un an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni.
Aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, respectiv minimul prevăzut de lege, tribunalul a avut în vedere toate împrejurările invocate atât în apel cât şi în recurs. Prin modalitatea în care s-a acţionat (prin violenţă), numărul faptelor comise, la o perioadă scurtă de timp, existenţa altor fapte de natură penală în antecedente, nu se justifică coborârea limitelor pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Se apreciază astfel că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va menţine măsura arestării preventive, constatând că nu au intervenit elemente noi faţă de data la care această măsură a fost luată. În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 octombrie 2004 la 24 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1364/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs → |
|---|
