ICCJ. Decizia nr. 7158/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7158/2005
Dosar nr. 4199/2005
Şedinţa publică din 20 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău s-au dispus următoarele:
- inculpatul M.A.A. a fost condamnat, la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.;
- la 2 (două) luni închisoare, pentru art. 31 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 2 (două) luni închisoare, pentru art. 31 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 4 (patru) luni închisoare, pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 4 (patru) luni închisoare, pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsa de executat: 8 (opt) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată perioada executată începând din 6 decembrie 1998, la zi.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 a fost condamnat inculpatul S.G., la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Potrivit art. 82 C. pen., s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la conţinutul art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate.
S-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată în intervalul 1 – 8 aprilie 1999.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Piteşti, la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 219.270.989 lei către sucursala P. Argeş din subordinea S.N.P. P.
- 76.992.398 lei către SC G. SA Bucureşti;
- 751.762.698 lei către SC P.E. Olteniţa;
- 183.775.243 lei către SC R.I. Târgovişte. A fost obligat inculpatul S.G., în solidar cu SC S. SRL Piteşti, să plătească în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL Piteşti, suma de 901.427.388 lei, despăgubiri civile către SC P.I. SRL Ploieşti, aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, ca urmare a procesului verbal de compensare din 6 aprilie 1999.
- a fost obligat inculpatul M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL Piteşti să plătească statului pentru D.G.F.P. Argeş suma de 812.892.638 lei, despăgubiri civile reprezentând obligaţii fiscale;
- a fost obl9igat inculpatul S.G. în solidar cu SC S. SRL Piteşti să plătească statului pentru D.G.F.P. Argeş suma de 52.476.434 lei despăgubiri civile reprezentând obligaţii fiscale. S-au anulat C.E.C. - urile şi O.D. fără disponibil emise de către inculpatul M.A.A., în numele SC A.A. SRL Piteşti.
S-a dispus comunicarea hotărârii la registrul comerţului Argeş, unde sunt înregistrate societăţile comerciale ale inculpaţilor, SC S. SRL Piteşti şi SC A.A. SRL Piteşti.
În sarcina inculpatului S.G. s-a reţinut că acesta are o benzinărie particulară, în apropierea municipiului Piteşti şi în intervalul 26 august – 5 noiembrie 1998, SC A.A. SRL Piteşti a livrat SC S. SRL Piteşti cantitatea de 690.352 litri motorină, din care:
- cu forme legale - 308.272 l;
- fără forme legale - 382.080 l în valoare de 1.251.363.972 lei. Produsele petroliere livrate inculpatului S.G. au fost preluate în totalitate de inculpatul M.A.A. de SC P.I. SRL Ploieşti pe baza de acte de expediţie, notă de greutate şi certificate s atestare a calităţii şi au fost transportate la staţia de benzină aparţinând SC S. SRL Piteşti cu autocisternele.
Inculpatul a recunoscut primirea cantităţii de 383.080 litri motorină, fiind de acord şi cu plata sumei de 1.251.363.972 lei, reprezentând contravaloarea mărfii de mai sus.
Întrucât M.A.A., la rândul său, primise marfa din Rafinăria P.L., prin intermediul SC P.I. SRL Ploieşti, inculpatul S.G. a fost de acord să plătească suma de mai sus SC P.I. SRL Ploieşti, în locul SC A.A. SRL Piteşti, semnând un proces verbal de compensare, care constituie în acelaşi timp şi angajament de plată.
Ulterior, S.G. a revenit asupra recunoaşterii precizând că nu a primit mărfuri de la M.A.A., fără să le fi înregistrat în evidenţa primară a benzinăriei sale.
Instanţa de fond a ajuns la concluzia că inculpatul S.G., în calitatea sa de administrator şi asociat unic a SC S. SRL Piteşti, nu a înregistrat în evidenţa contabilă 22 facturi de livrări motorină primite de la SC A.A. SRL Piteşti, în cantitate totală de 382.080 litri, în valoare de 1.251.363.972 lei, sustrăgându-se de la plata impozitelor către stat, săvârşind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În cursul judecăţii, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, efectuată şi depusă la dosar fond.
Instanţa nu a luat în considerare concluziile acestei expertize cu motivarea că expertul a luat cunoştinţă de actele existente în evidenţa contabilă puse la dispoziţie de inculpat, adică de ceea ce inculpatul a vrut să înregistreze în evidenţa contabilă, ori de esenţa infracţiunii de evaziune fiscală este neînregistrarea unor documente.
Instanţa de fond a ţinut seama de toate compensările efectuate în cauză. Inclusiv de procesul verbal de compensare semnat de inculpatul S.G., prin care acesta şi-a luat angajamentul să plătească în locul inculpatului M.A.A. direct la SC P.I. SRL Ploieşti contravaloarea produselor petroliere primite de la acesta.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, D.G.F.P. a judeţului Argeş, SC R.I. SRL Târgovişte, SC S. SRL Piteşti şi inculpatul S.G.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 140 din 2 aprilie 2003, a constatat următoarele:
În ce priveşte vinovăţia pentru faptele săvârşite şi încadrarea juridică a acestora reţinute în sarcina inculpatului M.A.A., sentinţa penală nr. 483 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău a rămas definitivă, deoarece inculpatul nu a declarat apel, iar apelul procurorului se referă la un singur aspect vizând latura civilă.
A fost examinat în primul rând apelul declarat de inculpatul S.G., deoarece acesta a solicitat, în principal, achitarea, susţinând că nu a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
S-a reţinut că completul de la instanţa de fond a efectuat însă o anchetă judecătorească conform normelor procedurale, administrând probe suficiente în stabilirea vinovăţiei inculpatului S.G.
În baza acestora, precum şi a celor aflate la dosarele de urmărire penală, s-a stabilit cu certitudine comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpatului S.G.
Cu ocazia controlului efectuat de organele de poliţie şi ale Gărzii Financiare la Benzinăria S., inculpatul S.G. nu a putut prezenta documente justificative pentru mărfurile primite în perioada 1 septembrie 1998 – 31 martie 1999.
Prin neînregistrarea în evidenţele contabile a cantităţii de 383.080 litri motorină, în valoare de 1.251.363.975 lei, acesta s-a sustras de la plata impozitelor către stat, suma stabilită iniţial de 52.476.434 lei neputând fi majorată în propria cale de atac a inculpatului S.G.
Faţă de cele expuse, instanţa a considerat că vinovăţia inculpatului S.G. a fost complet stabilită, acesta săvârşind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, pentru care a fost corect condamnat.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, aspect la care s-a referit atât apelul procurorului cât şi al inculpatului, desigur din puncte de vedere diferite, s-a constatat că afacerile nelegale cu benzină şi motorină au constituit o sursă importantă de îmbogăţire a unor indivizi care, profitând de imperfecţiunea legislaţiei, de lipsa de control din partea organelor abilitate, de crearea unor reţele în stil mafiot, au păgubit bugetul de stat cu sume importante de bani.
Nici celelalte motive invocate de inculpatul S.G. nu au fost reţinute ca întemeiate.
Prejudiciul a fost corect stabilit şi de altfel a fost recunoscut de inculpat care, pe baza procesului verbal de compensare încheiat cu M.A.A. a şi plătit suma de 350.000.000 lei către SC P.I. SRL Piteşti, rămânând neachitată diferenţa de 901.427.388 lei.
În consecinţă, apelul declarat de inculpatul S.G. a fost respins, ca nefondat, precum şi apelul declarat de partea civilmente responsabilă SC S. SRL Piteşti.
Apelul procurorului a fost admis numai în ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.G., înlăturându-se aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.
Cum partea civilă D.G.F.P. Argeş a obţinut de la inculpaţi obligarea la plata aceloraşi sume ca cele stabilite prin sentinţa penală nr. 206/2000 a Tribunalului Prahova (812.892.638 lei de la inculpatul M.A.A. şi 52.476.434 lei de la inculpatul S.G.), apelul părţii civile a fost respins, ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă SC R.I. SRL Târgovişte a fost respins ca fiind declarat tardiv.
Împotriva deciziei penale nr. 140 din 2 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 827/2003, au declarat recurs inculpatul S.G. şi partea civilă SC S. SRL Piteşti.
Inculpatul S.G. a solicitat scris şi oral în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, a arătat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bacău şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei, prin care pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, i s-a aplicat cu suspendarea condiţionată, conform art. 81 C. pen.
Privitor la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, inculpatul S.G. a criticat Decizia instanţei de apel ca fiind nelegală, deoarece instanţa i-a respins apelul fără să examineze motivele scrise invocate de el prin care a critica modul greşit de rezolvare a acţiunii civile.
Partea civilă SC S. SRL Piteşti a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Bacău şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, deoarece recursul i-a fost respins ca nefondat, fără să fie examinate în prealabil în considerente motivele de apel invocate în scris şi oral.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 68 din 6 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2280/2003, a admis recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 140 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău, a casat Decizia sub aspectul rezolvării laturii penale, menţinând sentinţa penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău prin care i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.
A fost casată Decizia atacată dar şi sentinţa penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, cu privire la obligarea inculpatului S.G., în solidar cu SC S. SRL Piteşti, să plătească în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. Piteşti suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile, către SC P.I. SRL Ploieşti, aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, dispoziţie care a fost înlăturată.
A fost admis şi recursul declarat de partea civilă SC S. SRL Piteşti împotriva aceleiaşi decizii şi a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Bacău pentru rejudecarea apelului formulat de această parte.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că inculpatul S.G. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece din actele şi lucrările dosarului rezultă că a primit cantitatea de 382.080 kg produse petroliere, în valoare de 1.251.363.972 lei, pe care nu a înregistrat-o în evidenţele contabile şi nu a plătit impozitele aferente.
Având în vedere vârsta inculpatului, că are doi copii minori, că nu are antecedente penale şi este grav bolnav de cardiopatie ischemică dureroasă, iar de la data comiterii faptei au trecut aproape 7 ani, a fost admis apelul inculpatului S.G. şi s-a menţinut sentinţa penală a primei instanţe, prin care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea executării.
Pe latură civilă, instanţa supremă a constatat că hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de apel sunt nelegale, procedând „la obligarea inculpatului S.G. în solidar cu SC S. SRL Piteşti, să plătească în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL, suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile către SC P.I. SRL Ploieşti, aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, ca urmare a procesului verbal de compensare din 6 aprilie 1999".
În acest fel s-a apreciat că Tribunalul Bacău a folosit o „construcţie juridică" în dispozitivul sentinţei penale nr. 485 din 23 decembrie 2002, criticată atât de inculpatul S.G., cât şi de SC S. SRL, în motivele de apel, însă Curtea de Apel Bacău a omis să examineze aceste motive, deşi au fost invocate şi în scris.
Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a admis recursurile inculpatului şi al părţii civile SC S. SRL, a casat atât sentinţa penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău cât şi Decizia penală nr. 140 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău, a înlăturat obligarea inculpatului S.G. în solidar cu SC S. SRL să plătească în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL Piteşti suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile către SC P.I. Ploieşti, aflată în faliment prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis şi recursul declarat de partea civilă SC S. SRL Piteşti împotriva aceleiaşi decizii şi a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău pentru rejudecarea apelului formulat de această parte, deoarece această ultimă instanţă nu a examinat motivul de apel al părţii civile, cu privire la modul de rezolvare a laturii civile.
La rejudecare, Curtea de Apel Bacău analizând actele şi lucrările dosarului a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie nr. 657/P/1999, inculpatul M.A.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni printre care şi aceea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta inculpatului constând în aceea că în calitate de asociat unic la SC A.A. SRL Piteşti, în perioada septembrie 1997 – noiembrie 1998 a indus în eroare un număr de 14 societăţi comerciale, unele cu prilejul ‚încheierii iar altele în cursul derulării unor contracte economice, a emis instrumente de plată, ştiind că pentru valorificarea lor, nu există provizia sau acoperirea necesară, cauzând un prejudiciu total în sumă de 9.005.873.524 lei.
Unul din actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune l-a constituit şi relaţia comercială cu SC P.I. SRL Ploieşti, de la care inculpatul M.A.A., prin SC A.A. SRL Piteşti, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 august 1998, în perioada 31 august 1998 – 11 noiembrie 1998, a primit benzină şi motorină în valoare de 11.476.273.029 lei.
La început, inculpatul M.A.A. a achitat SC P.I. SRL Ploieşti contravaloarea produselor petroliere, mai exact până la data de 13 octombrie 1998, după această dată a emis bilete la ordin în valoare totală de 5.880.796.866 lei, dar care au fost refuzate în totalitate la plată.
Inculpatul M.A.A. a livrat, la rându-i, produsele petroliere prin societatea care o administra, la mai multe benzinării particulare printre care şi la SC „S." SRL Piteşti, administrată de inculpatul S.G.
La această benzinărie, inculpatul M.A.A. a descărcat cantitatea de 383.080 kg motorină, care nu numai că nu a fost înregistrată în evidenţa primară a benzinăriei, dar nici nu a primit contravaloarea acesteia de la inculpatul S.G.
În cursul urmăririi penale s-a reconstituit traseul produselor petroliere livrate, stabilindu-se după verificări şi compensări, un prejudiciu în sumă de 1.251.427.388 lei, cu referire la SC S. SRL Piteşti, sumă pe care această societate trebuia s-o achite inculpatului M.A.A. care, la rându-i, trebuia s-o vireze în contul SC P.I. SRL Ploieşti.
Pe parcurs, între cele trei părţi s-a încheiat un proces verbal de compensare la data de 6 februarie 1999, prin care SC S. SRL Piteşti se obligă să plătească SC P.I. SRL Ploieşti, suma de 1.251.427.388 lei, în locul SC A.A. SRL Piteşti, din care a şi achitat o parte din sumă, rămânând de achitat 901.427.388 lei.
Pe latură penală, inculpatul S.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar inculpatul M.A.A., printre alte fapte şi pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Atât pe latură penală cât şi în parte pe latură civilă s-a constatat că hotărârile au rămas definitive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trimiţând dosarul spre rejudecarea apelului declarat de SC S. SRL Piteşti, şi inculpatul S.G. numai cu privire la modul de rezolvare a laturii civile cu privire la situaţia de fapt, evidenţiată mai sus.
Având în vedere limita casării, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis dosarul pentru rejudecarea apelurilor formulate de partea civilă SC S. SRL Piteşti şi inculpatul S.G.. Curtea de Apel Bacău a constatat că prin sentinţa penală nr. 435/ D din 23 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3785/2002, această instanţă, pornind de la procesul verbal de compensare încheiat la data de 6 februarie 1999, între SC S. SRL Piteşti şi SC A.A. SRL Piteşti şi SC P.I. SRL Ploieşti, a obligat SC S. SRL Piteşti, în solidar cu inculpatul S.G. să achite prejudiciul în sumă de 901.427.388 lei, SC P.I. SRL Ploieşti, în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL Piteşti pe considerentul că inculpatul S.G. şi societatea pe care o administra a fost de acord să plătească prejudiciul în locul celui vinovat de producerea lui.
SC S. SRL Piteşti şi inculpatul S.G. a criticat modul de soluţionare a laturii civile de către Tribunalul Bacău.
Dacă într-adevăr, SC S. SRL Piteşti ar fi datorat către SC A.A. SRL Piteşti suma de 1.251.363.972 lei, iar suma ar fi făcut obiectul unei compensări între SC A.A. SRL Piteşti şi SC P.I. SRL Ploieşti, nu există nici un temei al obligării inculpatului S.G., în solidar cu SC S. SRL Piteşti, la plata acestei sume.
Obligaţia care fiind de natură pur comercială revine exclusiv societăţii beneficiare SC A.A. SRL Piteşti.
Pe de altă parte, inculpatul M.A.A., fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, trebuia obligat în solidar cu societatea comercială pe care o administra, la plata sumei ca efect al răspunderii civile derivând din răspunderea penală, inculpatul S.G. fiind condamnat doar pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
În plus, procesul verbal de compensare este contestat, iar validitatea lui urmează a fi constatată de instanţele comerciale.
Pe cale de consecinţă, inculpatul S.G. şi SC S. SRL Piteşti au solicitat admiterea apelurilor şi înlăturarea obligării lor la plata sumei de 901.427.388 lei.
Instanţa de apel a considerat întemeiate apelurile, motivând:
Inculpatul intimat M.A.A. a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inclusiv pentru fapta de înşelăciune în dauna SC P.I. SRL Piteşti cu un prejudiciu de 1.251.427.388 lei.
Potrivit art. 346 C. proc. pen., în caz de condamnare, prin aceiaşi sentinţă, instanţa se pronunţă şi asupra acţiunii civile.
În conformitate cu art. 24 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal, se numeşte parte civilă, în dosarul de faţă parte civilă fiind SC P.I. SRL Ploieşti, care a suferit un prejudiciu.
Pentru existenţa răspunderii civile a inculpatului, trebuie să se fi comis o faptă ilicită, fapta ilicită să fi produs un prejudiciu iar între faptă şi prejudiciu, trebuie să fie un raport de cauzalitate.
În cazul dat prejudiciul în sumă de 1.251.427.388 lei în dauna SC P.I. SRL Ploieşti a fost produs de inculpatul M.A.A., administrator al SC A.A. SRL Ploieşti, ca efect al primirii motorinei, în baza contractului economic încheiat între părţi şi ca efect al săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.
Întrucât între fapta de înşelăciune în dauna părţii civile SC P.I. SRL Piteşti comisă de inculpatul M.A.A. şi prejudiciul produs acestei societăţi, există raport de cauzalitate, răspunderea civilă pentru recuperarea acestui prejudiciu revine inculpatului M.A.A. şi SC A.A. SRL Ploieşti în calitate de parte responsabilă civilmente.
Prin urmare, inculpatul S.G. nu putea fi obligat la plata prejudiciului în sumă de 901.427.388 lei în solidar cu SC S. SRL Piteşti, în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL Piteşti, aşa cum a procedat prima instanţă deoarece între fapta de evaziune fiscală comisă de inculpatul S.G. şi prejudiciul produs SC P.I. SRL Ploieşti nu există raport de cauzalitate.
A mai rămas în discuţie în ce măsură procesul verbal de compensare, încheiat între cele trei societăţi comerciale, prin care SC S. SRL Piteşti, prin administratorul S.G. s-a angajat să plătească debitul SC P.I. SRL Ploieşti în locul inculpatului M.A.A., poate atrage răspunderea civilă a celor două părţi.
În materia rezolvării laturii civile, derivată dintr-o răspundere penală, se aplică principiile din dreptul civil.
Verificându-se prevederile legale din Codul civil, legate de modul de transmitere a obligaţiilor, Curtea de apel a motivat că dreptul civil român permite numai transmiterea creanţelor, transmisiunea de datorie nefiind reglementată şi nici în dreptul comercial.
Procesul verbal de compensare ar fi putut avea efecte între părţi, numai în măsura în care nu ar fi fost contestat.
Pentru aceste considerente enunţate, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 210 din 21 iunie 2005, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatul S.G. şi SC S. SRL Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 485/ D din 23 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3786/2002, numai cu privire la modul de soluţionare a laturii civile, cu referire la prejudiciul creat SC P.I. SRL Ploieşti.
A desfiinţat sentinţa sub aspectul arătat, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Piteşti, să plătească SC P.I. SRL Ploieşti, pentru lichidatorul SC S.Q. SRL Bacău, suma de 1.251.427.388 lei. A constatat achitată din acest prejudiciu, suma de 350.000.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 210 din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Bacău au declarat recurs inculpaţii S.G. şi M.A.A. şi părţile responsabile civilmente SC A.A. SRL Piteşti şi SC S. SRL Piteşti.
Cu privire la recursurile declarate de inculpatul S.G. şi partea responsabilă civilmente SC S. SRL Piteşti
În aceste recursuri Decizia instanţei de apel este criticată ca nelegală pentru cazul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., sub aspectul constatării achitării din prejudiciul de 1.251.000.000 lei cauzat de inculpatul M.A.A. a sumei de 350.000.000 lei de către acesta.
Suma de 350.000.000 lei nu a fost achitată de acest inculpat, ci de către inculpatul S.G.
S-a invocat art. 992 C. civ., în conformitate cu care cel ce din eroare sau cu ştiinţă primeşte ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei sub acest aspect şi înlăturarea menţiunii că s-a achitat suma de 350.000.000 lei, urmând să se precizeze că plata s-a făcut de S.G. şi SC S. SRL Piteşti, fără temei legal.
Recursurile declarate de acest inculpat şi partea responsabilă civilmente de mai sus nu sunt fondate.
Instanţa de apel a analizat amănunţit susţinerile părţilor cu privire la suma de 350.000.000 lei achitată din prejudiciul de 1.252.427.338 lei şi cu o motivare judicioasă, convingătoare a respins, ca nefondate, obiecţiunile formulate de inculpatul S.G. şi partea responsabilă civilmente SC S. SRL Piteşti.
Despăgubirile acordate au fost bine stabilite pe baza probelor administrate şi s-a constatat corect că din prejudiciul total de 1.251.427.388 lei cauzat părţii civile SC P.I. SRL Ploieşti, s-a achitat suma de 350.000.000 lei.
Aspectul privind stabilirea faptului că suma a fost achitată de o altă persoană, deci cel care a cauzat paguba în condiţiile în care au existat între părţi mai multe relaţii comerciale în litigiu, excede cadrul procesului penal de faţă.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul M.A.A. şi partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Piteşti
Se invocă tot cazul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., însă sub aspectul că greşit au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor în sumă de 1.251.427.388 lei, către SC P.I. SRL Ploieşti.
Se susţine că nu pot să fie obligaţi la plata acestei sume de bani întrucât şi-au achitat datoria prin compensarea debitelor celor două societăţi comerciale conform procesului verbal de compensare.
Acest aspect a fost invocat şi în apel şi analizat complet şi respins corect ca nefondat.
De altfel, acest act invocat este contestat de inculpatul S.G. pentru motivul că a fost constrâns ca să-l semneze.
Totodată, este de menţionat că în procesul penal nu se poate face compensarea dintre despăgubirile acordate pentru prejudiciul cauzat, cu alte sume de bani datorate de partea civilă pentru activităţi comerciale.
Criticile formulate prin recursurile analizate fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondate, şi a obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.G. şi M.A.A. şi de părţile responsabile civilmente SC A.A. SRL Piteşti şi SC S.R SRL Piteşti împotriva deciziei penale nr. 210 din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurenţii inculpaţi şi recurentele părţi responsabile civilmente la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7157/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7210/2005. Penal. Art. 248 Cod Penal. Recurs → |
|---|
