ICCJ. Decizia nr. 728/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 728/2005
Dosar nr. 6945/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G., împotriva rezoluţiei nr. 875/II/2/2004 din 25 octombrie 2004, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 171/P/2004, pe care a menţinut-o.
S-a reţinut că, petentul B.G. a formulat plângere împotriva judecătorului P.B.I.D., exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 5536 din 5 august 2004 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. 9054/2004.
Prin hotărârea menţionată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active şi a fost respinsă acţiunea în evacuare formulată de reclamantul B.G. împotriva pârâtei M.M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Pentru a admite excepţia, instanţa de judecată a avut în vedere sentinţa civilă nr. 3767/1999 a Judecătoriei Bacău, prin care acţiunea în revendicare a casei de locuit situată în comuna Fărăoani, judeţul Bacău, formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâtul M.D.G. a fost respinsă, ca nefondată, iar soluţia a fost menţinută, prin respingerea căilor de atac exercitate de reclamantul menţionat.
În această situaţie, nereţinându-se săvârşirea de către magistrat a infracţiunii de abuz în serviciu, prin rezoluţia nr. 171/P/2004 din 5 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin rezoluţia din 25 octombrie 2004, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva rezoluţiei primare de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Petentul a sesizat instanţa competentă cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, susţinând că faptele reclamate sunt pe deplin dovedite şi că este în drept să revendice aceste proprietăţi, faţă de arborele genealogic scris personal şi depus în dosarul Curţii de Apel Bacău.
Instanţa de fond a apreciat că rezoluţia atacată este temeinică şi legală, în raport de împrejurarea că magistratului menţionat nu i se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni. S-a mai arătat că petentul, dacă este nemulţumit de soluţia pronunţată, poate exercita căile de atac prevăzute de lege, ceea ce acesta a şi făcut de altfel.
Împotriva hotărârii primei instanţe petentul a declarat recurs, susţinând în esenţă că, în mod greşit, acţiunea în evacuare a fost soluţionată pe cale de excepţie.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză magistratul menţionat a efectuat acte de competenţa sa.
Din actele premergătoare neconstatându-se existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, în mod legal organul de urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.
În cazul contestării acestei soluţii, confirmată de procurorul ierarhic superior, prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport de cercetările efectuate.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată, prima instanţă a constatat neconfirmarea susţinerilor petentului, în sensul săvârşirii infracţiunii reclamate.
În realitate, aşa cum judicios a reţinut prima instanţă, petentul nu a invocat efectuarea actelor premergătoare sau de urmărire penală cu nerespectarea prescripţiilor legii procesual penale, ci a dat expresie nemulţumirii sale faţă de soluţia adoptată într-un proces civil.
Declarând recurs, petentul nu formulează critici cu referire la sentinţa atacată ci, din nou, invocă calitatea sa de titular al unui drept de proprietate, greşit neconfirmată de hotărârea pronunţată în procesul civil.
Or, eventualele greşeli de judecată sau de ordin procedural fac obiectul controlului judecătoresc, în instanţa civilă şi sunt remediate prin soluţionarea căilor de atac exercitate de partea interesată, în condiţiile legii procesual civile.
Drept urmare, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că, în măsura în care în activitatea de judecată, fără intenţia de a păgubi, se produc erori de judecată sau greşeli de ordin procedural, acestea pot face obiectul căilor de atac prevăzute de legea procesual civilă şi că acestea nu constituie infracţiuni.
Or, când fapta nu constituie infracţiune, nu există răspundere penală.
Pe de altă parte, faţă de principiul legalităţii căilor de atac, deopotrivă producător de efecte juridice în procedura penală şi civilă, raportat la caracterul imperativ, de ordine publică, a normelor de competenţă, legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti în materie civilă nu poate face obiectul cenzurării de către instanţa penală.
Drept urmare, în raport de starea de fapt stabilită corespunzător probatoriului administrat în cauză, care a impus concluzia că judecătorul menţionat nu a vătămat şi nu a pus în pericol, printr-o faptă săvârşită cu vinovăţie, nici una din valorile ocrotite de legea penală, în mod temeinic şi legal s-a dispus în sensul respingerii plângerii şi menţinerii rezoluţiei atacate, aşa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 727/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
