ICCJ. Decizia nr. 720/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 720/2005
Dosar nr. 6228/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1127 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat V.P. împotriva sentinţei penale nr. 1244 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 4227 din 3 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Contestatorul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul V.P. a fost condamnat prin sentinţa penală sus-menţionată, definitivă, la 9 ani închisoare.
Împotriva sentinţei penale respective, condamnatul a formulat contestaţie la executare cu motivarea că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, ci de furt şi că nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante, iar pedeapsa aplicată este prea mare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă de fond, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată, întrucât motivele invocate sunt de fapt aspecte ce au fost anterior deduse judecăţii şi nu mai pot face obiectul unei noi discuţii în fond, căci s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, iar dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., sunt de strictă şi limitativă aplicare.
Apelul declarat de contestatorul condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 759/ A din 14 octombrie 2004.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat în termen legal, recurs, solicitând admiterea contestaţiei şi în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea cauzei şi achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, în raport de motivele invocate de condamnatul V.P., constată că în mod corect instanţele au apreciat că cererea de contestaţie la executare nu este fondată, întrucât nu sunt întrunite cerinţele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., iar susţinerile sale constante că ar fi nevinovat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie au făcut deja obiectul unei judecăţi anterioare, iar soluţia dată putea fi atacată cu apel şi apoi recurs, căi de atac prevăzute în textele de procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează că recursul declarat de condamnatul contestator să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 759/ A din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 724/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
