ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 73/2005
Dosar nr. 6472/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1104 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2549/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea petentului condamnat D.A.
A fost obligat condamnatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, motivele invocate de condamnat, respectiv situaţia precară a familiei sale, nu sunt confirmate de ancheta socială efectuată la domiciliul său, iar dezbaterea succesiunii părinţilor nu este de natură a conduce la consecinţe grave pentru el.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, condamnatul, solicitând admiterea lui şi, pe fond, întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, întrucât doreşte să dezbată moştenirea de pe urma părinţilor săi.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul condamnatului reţinând că în cauză nu s-a probat existenţa unei împrejurări speciale în care s-ar afla familia condamnatului, care să ducă la consecinţe grave dacă nu s-ar întrerupe executarea pedepsei, iar pe de altă parte dezbaterea succesiunii nu îl poate afecta în condiţiile în care poate mandata o altă persoană să-l reprezinte.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă atunci când, datorită unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familia sa sau unitatea la care lucrează, caz în care executarea poate fi întreruptă pe o durată de cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
În speţă însă, referatul de anchetă socială efectuat nu a concluzionat în sensul existenţei unor asemenea împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii la care a fost condamnat inculpatul.
În ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că doreşte să dezbată succesiunea rămasă de pe urma părinţilor săi, acesta are posibilitatea de a mandata o altă persoană care să-l reprezinte în faţa notarului la dezbaterea succesorală, astfel că nici din acest motiv nu se justifică întreruperea executării pedepsei.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au respins cererea acestuia şi respectiv apelul declarat, astfel că şi recursul apare ca nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A., împotriva deciziei penale nr. 810/ A din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 739/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
