ICCJ. Decizia nr. 741/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 741/2005
Dosar nr. 6871/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1233/ F din 30 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv începând cu 31 octombrie 2003.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 6,47 gr. heroină şi a sumei de 9.000.000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în urma denunţului formulat de M.C. şi folosindu-se investigatori acoperiţi a fost depistat şi prins inculpatul A.N., care la data de 29 octombrie 2003, i-a vândut colaboratoarei M. 4 doze de heroină pentru suma de 4.500.000 lei, situaţie ce s-a repetat şi în ziua de 30 octombrie 2000, când din nou i s-a vândut colaboratoarei M., care era însoţită de investigatorul acoperit A., 4 grame heroină cu suma de 4.500.000 lei.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute, constând în aceea că, inculpatul în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale a comercializat la datele de 29 şi 30 octombrie 2003, cantitatea de 6,47 grame heroină pentru care a primit suma de 9.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat în baza acestor texte de lege şi cu aplicarea circumstanţelor atenuante personale la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de droguri şi că a vândut aceste droguri, fiind constrâns de achitarea unei datorii, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, a examinat apelul declarat de către inculpat în raport de motivele invocate, de actele şi dovezile de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 852/ A din 11 noiembrie 2004 a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
În considerente s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât, potrivit probatoriului de la dosar, rezultă în mod ireversibil că inculpatul apelant a comercializat la cele două date cantitatea de 6,47 grame heroină.
De asemenea, din punct de vedere a individualizării pedepsei, s-a menţionat că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în consecinţă i-a aplicat o pedeapsă, şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante personale care să reflecte gravitatea faptei şi să fie de natură să ducă la reeducarea sa.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, invocând aceleaşi critici ca şi în apel, referitoare la greşita condamnare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în împrejurările în care el nu este traficant, iar cele două operaţiuni le-a efectuat fiind constrâns de o persoană pentru achitarea unei datorii, precum şi reducerea pedepsei, care este mare, exagerată.
Motivele de recurs invocate constituie cazuri de casare potrivit pct. 17 şi 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, cum şi din oficiu, se constată că, recursul de faţă este nefondat şi în consecinţă se va respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit lucrărilor de la dosar, respectiv denunţul lui M.C., procesul verbal din 28 octombrie 2003, declaraţiile inculpatului în care recunoaşte că se aproviziona cu heroină din zona Ferentari şi pe care a vândut-o unei fete care era însoţită de un bărbat cu numele de B., rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică, vizând natura substanţei vândută de inculpat, rezultă în mod ireversibil aceeaşi situaţie de fapt reţinută de către cele două instanţe şi anume că în urma denunţului formulat de către M.C., organele de poliţie au solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, emiterea unei autorizaţii pentru folosirea de investigatori acoperiţi în vederea depistării şi tragerii la răspundere penală a recurentului inculpat, cunoscut sub porecla de N.C.
În urma obţinerii autorizaţiilor la data de 29 octombrie 2003, investigatorul acoperit A. a însoţit-o pe colaboratoarea sub acoperire M., până la adresa inculpatului, unde aceasta a pătruns în curte, s-a întâlnit cu acesta, i-a cerut să-i vândă cantitatea de 4 grame heroină şi i-a plătit suma de 4.500.000 lei, situaţie ce s-a repetat şi la data de 30 octombrie 2003.
În urma rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică s-a constatat că substanţa vândută de inculpat este drog de mare risc.
Susţinerea recurentului că, el este consumator şi nu traficant este infirmată de probatoriul de la dosar, cum şi de poziţia adoptată care nu a vrut să denunţe şi nici să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor de la care cumpăra droguri şi le revindea.
În ceea ce priveşte celălalt motiv vizând greşita individualizare a pedepsei ca fiind mare, exagerată, se constată că este de asemenea neîntemeiată.
Instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei când i-au aplicat inculpatului pedeapsa de numai 4 ani închisoare, prin aplicarea de circumstanţe atenuante personale şi au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât cele referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, care sunt cuprinse între 10 şi 20 ani închisoare, cum şi datele personale ale acestuia, care este infractor primar şi a recunoscut comiterea infracţiunii.
Ca atare, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată nu este mare, ea reflectând gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Din oficiu, nu se constată cazuri de casare din cele înscrise la art. 3859 C. proc. pen.
Reţinând că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, potrivit art. 3859 C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare detenţia.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N., împotriva deciziei penale nr. 852/ A din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2003, la 1 februarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 745/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
