ICCJ. Decizia nr. 745/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 745/2005
Dosar nr. 7088/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 9 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul B.V., împotriva rezoluţiei nr. 85/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie P.I. şi A.T.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că la data de 19 aprilie 2004 petiţionarul B.V., s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe intimaţii P.I. şi A.T., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în dauna avutului personal, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că au făcut o verificare abuzivă cu privire la activitatea desfăşurată de el, care a avut drept consecinţă îndepărtarea din funcţia pe care o deţinea, îmbolnăvirea şi pensionarea.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a efectuat acte premergătoare cu privire la plângerea petiţionarului şi prin rezoluţia din 16 iunie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de ofiţerii de poliţie P.I. şi A.T.
În adoptarea acestei soluţii, organul de urmărire penală, a arătat că, verificarea făcută de cei doi ofiţeri de poliţie corespunde neregulilor găsite la control, astfel că nota întocmită corespunde realităţii, nefiind indicii că aceştia ar fi comis vreo faptă de natură penală.
Rezoluţia din 16 iunie 2004, adoptată în dosarul 85/P/2004 a fost atacată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a respins plângerea pe motiv că fapta reclamată nu există.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, petiţionarul a formulat plângere, împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale din 16 iunie 2004, solicitând în conformitate cu art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, faţă de cei doi ofiţeri de poliţie, pe motiv că au fost superficiali în controlul efectuat, îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu, având drept consecinţă vătămarea intereselor sale legale.
Curtea de Apel Alba Iulia a examinat conţinutul plângerii în raport de motivele invocate de petiţionar, de rezoluţia pronunţată în cauză, de actele premergătoare efectuate în dosarul 85/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi prin sentinţa penală nr. 30 din 9 noiembrie 2004, a respins plângerea ca nefondată.
În considerentele sentinţei, s-a arătat că cei doi intimaţi, ofiţeri de poliţie, nu şi-au depăşit atribuţiile de serviciu, iar nota de constatare întocmită de ei reflectă neajunsurile din activitatea Poliţiei Municipiului Petroşani, o parte regăsindu-se în activitatea petiţionarului, care avea calitatea de şef biroul – poliţie judiciară.
Sentinţa a fost atacată cu recurs potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., pe motiv că instanţa nu a analizat în profunzime activitatea sa, cum de altfel nici organul de urmărire penală şi că deşi au existat neajunsuri constatate la control acestea nu îi sunt imputabile, având loc în lipsa sa justificată de la serviciu.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge.
Potrivit lucrărilor de la dosar rezultă că, existând informaţii potrivit cărora la Poliţia Municipiului Petroşani, nu s-au înregistrat mai multe plângeri privind sustrageri din autoturisme comise de autori necunoscuţi, inspectorul şef al I.P.J. Hunedoara, a desemnat pe cei doi adjuncţi ai săi A.T. şi P.I. pentru a efectua verificări.
Verificarea s-a efectuat de către cei doi în perioada 26-31 ianuarie şi care s-a consemnat în actul intitulat „Notă de constatare" şi care confirmă că în perioada 1999-25 ianuarie 2002, nu au fost înregistrate un număr de 69 de plângeri privind furtul din autoturisme.
Intimaţii, ţinând cont de circuitul actelor, de atribuţiile de serviciu, conform fişei postului şi de persoanele aflate pe funcţie în acea perioadă, au nominalizat persoanele în sarcina cărora s-au regăsit deficienţe privind acest fenomen şi au făcut propuneri de sancţionare.
În perioada verificată, petiţionarul avea funcţia de şef biroul poliţie judiciară şi deşi avea cunoştinţă de neînregistrarea corectă a fenomenului infracţional, a tolerat această practică.
Ca atare, intimaţii au propus conducerii I.P.J. Hunedoara, destituirea din funcţia de adjunct al şefului Poliţiei Municipiului Petroşani, pe petiţionar, iar pentru celelalte cadre, de asemeni au fost propuse măsuri în conformitate cu Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
În consecinţă, propunerile făcute de către cei doi intimaţi au fost analizate în concordanţă cu constatările făcute, aşa încât aceştia s-au încadrat în conduita profesională impusă de atribuţiunile ce le aveau.
De altfel, destituirea petiţionarului recurent a fost făcută de către organul de conducere al I.P.J. Hunedoara, singurul în măsură a decide cu privire la sancţionarea recurentului, care a analizat întreaga activitate a acestuia şi a decis în consecinţă.
Petiţionarul, deşi a luat la cunoştinţă de conţinutul notei de constatare privind deficienţele găsite la controlul efectuat, nu a formulat contestaţie, însuşindu-şi gravele nereguli din cadrul biroului judiciar al Poliţiei Municipiului Petroşani.
Conchizând, că în cauză a fost pronunţată o sentinţă legală şi temeinică şi că nu sunt indici că, cei doi intimaţi ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V., împotriva sentinţei penale nr. 30 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 747/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
