ICCJ. Decizia nr. 774/2005. Penal. Art.176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 774/2005
Dosar nr. 7078/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 19 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. V.D.A.S., după cum urmează:
- 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 527/2002 a Judecătoriei Hunedoara urmând ca pedeapsa să se execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat în total 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 octombrie 2003 la zi.
2. F.I.C. zis B. după cum urmează:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de nedenunţarea unor infracţiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Inculpatul a fost privat de drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 527/2002 a Judecătoriei Hunedoara urmând ca pedeapsa să se execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat în total 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat un laţ de lemn corp delict.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă D.G. a unui lănţişor şi a unei brăţări din aur.
În baza art. 14, art. 346 şi art. 998 C. civ., inculpatul V.D.A.S. a fost obligat la 98.308.615 lei despăgubiri civile, D.G.
S-a respins cererea de părţii civile de obligarea la despăgubiri a inculpatului F.I.C.
Inculpaţii au fost obligaţi, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La sfârşitul lunii septembrie 2003, victima D.A.F. a început să efectueze reparaţii şi lucrări de zugrăvit în apartamentul lui A.A., concubinul surorii sale şi l-a luat pe inculpatul V.D.A.S. să-l ajute.
La data de 2 octombrie 2003, cei doi s-au întâlnit la apartament şi au continuat lucrările până seara, în jurul orei 20,00, când a izbucnit un conflict, victima lovindu-l pe inculpat cu palma peste faţă iar inculpatul a luat un laţ din lemn, pe care îl foloseau pentru a îndrepta pereţii şi a lovit-o puternic de 3 ori în partea stângă a gâtului şi a capului.
Victima a căzut la pământ iar inculpatul ştiind că victima are bani asupra sa i-a sustras din portofel 950 Euro şi 900.000 lei, un lănţişor şi o brăţară din aur, un telefon mobil şi un minicasetofon, după care a părăsit apartamentul.
În urma loviturilor primite victima a decedat.
Inculpatul V.D.A.S. s-a întâlnit, în jurul orei 21,00, cu inculpatul F.I.C. şi cu doi martori cărora le-a arătat o bancnotă de 500 Euro spunându-le că are bani de la un frate din Italia şi vrea să cumpere o maşină pentru a efectua un transport.
Inculpatul F.I.C. i-a propus să cumpere o maşină de la vărul său F.G., astfel încât ambii inculpaţi s-au deplasat la locuinţa acestuia. Inculpatul V.D.A.S. a cumpărat cu suma de 400 Euro şi 200.000 lei autoturismul Dacia, încheindu-se un contract olograf de vânzare cumpărare.
Apoi inculpaţii au plecat cu maşina, pe care au condus-o pe rând prin Hunedoara, deşi nici unul dintre ei nu poseda permis de conducere.
Maşina a fost lăsată apoi în faţa blocului şi inculpaţii au plecat în oraş cu un taxi, ocazie cu care inculpatul V.D.A.S. a schimbat bancnota de 500 Euro obţinând suma de 17.000.000 lei, a cumpărat o cartelă Connex pe care a pus-o pe telefonul sustras de la victimă.
Apoi inculpatul V.D.A.S. s-a întors în apartamentul unde lăsase victima, a spălat cu un prosop şi cu nişte cârpe sângele şi a pus cadavrul victimei în doi saci de rafie pe care susţine că i-a primit de la celălalt inculpat şi a plecat.
În jurul orei 2,00, inculpatul V.D.A.S. a revenit în apartament însoţit de F.I.C. şi împreună au transportat cadavrul în portbagajul autoturismului şi au plecat la Călan unde au abandonat în apropierea unui bloc cadavrul, şi apoi au revenit la Hunedoara unde s-au întâlnit cu martorii D.Şt., K.T. şi F.V. pe care i-au luat la plimbare cu maşina. Automobilul a fost condus de această dată de inculpatul F.I.C. care l-a un moment dat a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu o ţeavă a reţelei de gaz.
A doua zi, în jurul orei 9,00, inculpaţii şi F.G. s-au dus la un notar public dar nu au reuşit să autentifice actul de vânzare-cumpărare întrucât inculpatul V.D.A.S. nu avea asupra sa actul de identitate. De aici inculpaţii au dus maşina la un service particular şi i-au dat lui S.C.D. 3.000.000 lei pentru reparaţii.
Din banii rămaşi inculpatul V.D.A.S. a cumpărat piese auto, un casetofon cu boxe, ştergătoare şi oglinzi pe care le-a dus la service, precum şi obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. De asemenea, i-a solicitat martorului P.R.V. să amaneteze pe numele său lănţişorul şi brăţara pentru care a primit de la SC G. SRL din Hunedoara, 4.025.000 lei.
În aceeaşi zi a fost descoperit la Călan cadavrul victimei.
În urma autopsiei efectuate s-a constatat că moartea victimei a fost violentă şi a fost determinată de leziuni produse prin loviri repetate cu un corp dur la nivelul feţei şi a gâtului.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că suma de 950 Euro luată de inculpatul V.D.A.S. de la victimă fusese sustrasă de aceasta în luna august 2003, de la numitul G.F.S., astfel că suma de 3.000.000 lei ridicată de la inculpat precum şi accesoriile auto şi autoturismul au fost predate acestei persoane.
Prin Decizia penală nr. 377/ A din 11 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a desfiinţat sentinţa numai sub aspectul omisiunii reţinerii stării de recidivă cu privire la una dintre infracţiunile comise de inculpatul V.D.A.S.
Rejudecând, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 săvârşită de inculpatul V.D.A.S.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile declarate de inculpaţi, s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-a dedus la zi detenţia preventivă.
S-a reţinut că este întemeiat motivul de apel invocat de procuror cu privire la omiterea instanţei de a reţine starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 comisă de inculpatul V.D.A.S. întrucât şi această faptă a fost comisă în cursul termenului de încercare.
S-a apreciat că nu este fondată critica din apelul procurorului privind individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.D.A.S., acestea fiind corespunzătoare atât gradului de pericol social al faptelor comise cât şi elementelor care caracterizează persoana inculpatului cu privire strictă la starea sa de boală şi afecţiunile psihice pe care le prezintă.
S-a mai reţinut că este nefondată cererea inculpatului V.D.A.S. de a i se aplica măsura de siguranţă prevăzută de art. 114 C. pen., întrucât raportul de expertiză medico-legală nu recomandă luarea acestei măsuri, iar de pe altă parte instituirea acesteia ar echivala cu agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac.
Instanţa a reţinut că nu este întemeiată nici solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa aplicată.
De asemenea, s-a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită din probele administrate rezultând cu certitudine comiterea infracţiunilor de către inculpatul F.I.C., fiind nefondată cererea acestuia de a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 262 şi art. 264 alin. (1) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că este nefondată şi solicitarea inculpatului F.I.C. de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei atâta timp cât pedeapsa rezultantă este mai mare de 2 ani, iar pe de altă parte nu există motive care să creeze convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără ca aceasta să fie executată.
Inculpaţii au declarat recurs.
În motivarea recursurilor s-a susţinut în principal că inculpaţii au comis numai infracţiunea de conducere fără permis şi au solicitat achitarea pentru celelalte infracţiuni în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi aplicarea art. 861 C. pen., cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului F.I.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În subsidiar inculpatul V.D.A.S. a solicitat reducerea pedepselor.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi respectiv 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţă care a făcut o justă interpretare a probelor.
Justificat au fost înlăturate declaraţiile date de inculpaţi în faza de cercetare judecătorească, care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză şi prin care inculpatul V.D.A.S. a încercat să acrediteze ideea că a lovit victima cu laţul pentru că aceasta i-a făcut avansuri sexuale şi că acest lucru s-a petrecut în prezenţa inculpatului F.I.C. care este de fapt cel care a ucis victima strângând-o de gât, iar inculpatul F.I.C. a pretins că a ajutat la transportarea cadavrului susţinând că nu a ştiut că victima a fost ucisă de celălalt inculpat.
Declaraţiile date de inculpaţi în faza de urmărire penală se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de autopsie, cu declaraţiile martorilor, procesele verbale de conducere în teren şi cu celelalte înscrisuri din dosar, astfel încât constituie mijloace de probă în înţelesul art. 69 C. proc. pen. şi în mod corect au fost avute în vedere ca atare de instanţă.
Curtea apreciază că sunt nefondate şi motivele de recurs vizând greşita individualizare a pedepselor, acestea fiind proporţionale cu pericolul social concret al faptelor determinat de modalitatea şi împrejurările în care au fost comise şi urmările produse precum şi cu elementele de circumstanţiere personală a inculpaţilor.
Având în vedere conţinutul concret al infracţiunilor comise de inculpatul F.I.C. se apreciază că scopul pedepsei nu s-ar putea realiza decât prin executarea acesteia, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea art. 861 C. pen.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va respinge recursurile inculpaţilor, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă pentru inculpatul V.D.A.S.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.D.A.S. şi F.I.C. împotriva deciziei penale nr. 377/ A din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.D.A.S., timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2003 la 2 februarie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat V.D.A.S. să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat F.I.C. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 776/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
