ICCJ. Decizia nr. 747/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 747/2005
Dosar nr. 4905/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Satu-Mare a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.M., privind pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/2003 a aceleiaşi instanţe şi de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 399/2003 a Tribunalului Satu-Mare.
În baza art. 33, a art. 34 C. pen., şi cu referire la art. 36 alin. (2) din acelaşi cod, s-a dispus ca M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an închisoare, condamnatul având de executat 6 ani şi 6 luni închisoare.
Instanţa a mai dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor, emise, privind cele două pedepse contopite, emiterea unui nou mandat de executare privind pedeapsa de executat, aceea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi deducerea din pedeapsă a perioadei executate, începând cu 17 iulie 2003.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că faptele pentru care M.M. a fost condamnat la pedepsele a căror contopire a cerut-o, sunt concurente.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia sporului de pedeapsă aplicat, considerat a fi prea mare.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 124 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recursul declarat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că prin sentinţa penală nr. 399/2003 a Tribunalului Satu-Mare, M.M. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru o infracţiune de tâlhărie, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia Curţii de Apel Oradea din anul 2003.
M.M. a mai fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 400/2003 a aceleiaşi instanţe, la 5 ani şi 6 luni închisoare tot pentru o infracţiune de tâlhărie, şi această hotărâre rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 214 din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., concurs de infracţiuni există: a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că instanţa, considerând şi pericolul special grav al infracţiunilor pentru care M.M. a fost condamnat, precum şi perseverenţa infracţională a acestuia, aplicarea sporului de un an închisoare cu finalitatea executării în regim de privare de libertate a pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, va fi în măsură să realizeze şi scopul pedepsei, acela al prevenţiei generale şi speciale cum este înscris în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 772/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
