ICCJ. Decizia nr. 776/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 776/2005
Dosar nr. 6610/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1172 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul T.A. a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 iunie 2004 la zi, a confiscat de la inculpat în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 suma de 3.000.000 lei şi l-a obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt că inculpatul, în ziua de 25 iunie 2004 a fost surprins în timp ce vindea cantitatea de 10 doze (0,26 gr.) heroină lui M.C. de la care a primit suma de 3.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 836 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul T.A. a declarat recurs, solicitând atât prin apărătorul său cât şi personal, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, deasemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
La aplicarea pedepsei, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în care sens au ţinut seama de gradul sporit de pericol social al infracţiunii comise cât şi al persoanei inculpatului (a mai fost sancţionat administrativ pentru fapte de furt şi a avut o conduită sinceră şi de regret în cursul procesului penal), astfel că, pedeapsa stabilită, sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante personale este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
Cum nici din oficiu nu se constată alte motive de casare în favoarea inculpatului, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A., împotriva deciziei penale nr. 836/ A din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2004 la 2 februarie 2005.
Obligă recurentul să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2005. Penal. Art.176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 778/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
