ICCJ. Decizia nr. 772/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 772/2005
Dosar nr. 6935/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 643 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Constanţa, inculpatul P.M.M. a fost condamnat la 13 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de 151 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 49 din 7 ianuarie 2003 a Judecătoriei Medgidia, rest ce a fost contopit cu pedeapsa în cauză, inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor menţionate.
Totodată instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 octombrie 2003 la zi şi a luat act că succesorii victimei nu s-au constituit părţi civile şi l-a obligat pe inculpat la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt că în seara zilei de 29 septembrie 2003, inculpatul a circulat cu autoturismul condus de D.D., împreună cu G.R., iar victima V.C. a circulat cu autoturismul condus de U.C., în care se afla N.A. şi alte persoane.
Între D.D. şi N.A., pe drum s-au iscat discuţii în legătură cu o datorie ce o avea acesta din urmă faţă de primul, în discuţie intervenind victima şi inculpatul.
După ce discuţiile au luat sfârşit şi s-au despărţit, inculpatul s-a deplasat la o sală de jocuri mecanice şi a cerut numitului Ş.L. să-i restituie două săbii ce i le împrumutase cu două zile înainte.
După ce a primit cele două săbii inculpatul a mers la autoturismul condus de D.D., timp în care în autoturism s-a urcat, pe bancheta din spate şi victima şi s-au insultat reciproc.
Inculpatul s-a aşezat şi el pe bancheta din spate şi întrucât victima a refuzat să coboare, a luat o baionetă şi i-a înfipt vârful în abdomenul acesteia producându-i o plagă înţepată penetrantă cu lezare de ficat, artera şi vena gastrică, victima decedând la scurt timp.
Prin Decizia penală nr. 253 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P.M.M. şi succesoarea victimei D.E.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând prin apărătorul său, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize psihiatrice a inculpatului, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţia de omor precum şi reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 8, 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
La cererea inculpatului, instanţa la termenul din 29 aprilie 2004 a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, iar din raportul întocmit nr. 167/ P din 8 septembrie 2004 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, rezultă că prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial şi a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei.
Prin urmare efectuarea în cauză a unei noi expertize medico-legale psihiatrice nu se justifică, neexistând îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului.
De asemenea încadrarea juridică dată faptei comise este corectă, întrucât inculpatul a lovit victima în abdomen (zonă vitală) cu o baionetă cu lamă în lăţime de 2,5/2,6 cm şi lungime 10 cm (obiect apt de a ucide) cu intensitate, (lezând organe vitale) astfel că a prevăzut posibilitatea producerii morţii acesteia şi a acceptat producerea rezultatului şi deci a acţionat cu intenţie şi nu din culpă.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta nu se impune a mai fi redusă în raport de gradul de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei inculpatului care este recidivist, având în vedere totodată că a fost stabilită spre limita minimă prevăzută de lege şi este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.M., împotriva deciziei penale nr. 253/ P din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 octombrie 2003, la 2 februarie 2005.
Obligă recurentul să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 774/2005. Penal. Art.176 c.pen. Recurs → |
|---|
