ICCJ. Decizia nr. 788/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 788/2005
Dosar nr. 7163/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1117 din 14 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare, astfel cum a fost formulată de condamnatul P.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivul invocat de condamnat, în sensul că în evidenţele locului de deţinere nu este menţionată corect data când devine propozabil pentru liberare condiţionată, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., referitoare la contestaţia la executare.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 833 A/2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Fără a-şi motiva recursul, condamnatul a solicitat, în termen, casarea celor două hotărâri şi admiterea cererii sale.
Recursul este nefondat.
P.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 439 din 14 septembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, comisă la data de 13 februarie 1998. Dat fiind că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 18 februarie 1998, instanţa a dedus, din durata pedepsei, perioada prevenţiei, cu începere de la 18 februarie 1998. Această menţinere este prevăzută şi în mandatul de executarea pedepsei închisorii, nr. 622 din 20 octombrie 1999.
Dacă în evidenţele locului de deţinere aceste menţineri nu sunt corecte, condamnatul poate solicita, pe cale administrativă, îndreptarea lor, în vederea calculării termenului legal prevăzut de art. 59 C. pen., la împlinirea căruia poate fi propusă liberarea sa condiţionată.
Atâta timp cât nu se invocă nici o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ori o cauză de micşorare a pedepsei, instanţa, sesizată cu cererea condamnatului intitulată „contestaţie de executare", a respins-o corect, ca inadmisibilă, iar instanţa de apel a respins, de asemeni, corect, apelul condamnatului.
Verificând hotărârile pronunţate conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că ele sunt legale şi temeinice.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 833/ A din 5 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 791/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
