ICCJ. Decizia nr. 812/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.812/2005
Dosar nr. 6992/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1267 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea condamnatului D.F. privind întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 5/1999 a Tribunalului Călăraşi.
A fost obligat condamnatul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reţinut că petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În cauză s-a întocmit un referat de anchetă socială din care rezultă că mama petentului condamnat este imobilizată la pat, beneficiază de un ajutor social de 825.000 lei/lună şi locuieşte împreună cu fiica sa în vârstă de 31 ani într-o casă învelită cu carton, compusă din două camere, modest mobilate, dar curat întreţinute.
Tribunalul a reţinut că petentul nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului, în condiţiile în care sora petentului care este casnică se poate îngriji de mama lor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul considerând că faţă de referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, Curtea de apel a constatat că apelul este nefondat.
S-a apreciat că deşi situaţia financiară ca şi cea locativă a familiei condamnatului sunt precare, acestea nu reprezintă împrejurări cu caracter special în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei, condamnatul neputând ameliora aceste situaţii într-o perioadă de maxim 3 luni, îngăduită de lege pentru a se dispune o eventuală întrerupere a executării pedepsei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând, în esenţă motivele invocate în cererea introductivă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., text în baza căruia condamnatul şi-a întemeiat cererea, executarea pedepsei poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acestei pedepse ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi familia sa.
În speţă, faptul că familia condamnatului are o situaţie materială modestă şi care este preexistentă arestării inculpatului nu reprezintă o împrejurare specială, excepţională în sensul avut în vedere de legiuitor în dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Pe de altă parte deşi este adevărat că mama condamnatului se află imobilizată la pat, de îngrijirile acesteia se ocupă sora condamnatului care şi locuieşte împreună cu aceasta.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei şi respectiv apelul declarat de condamnat, ca nefondate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând neîntemeiate criticile aduse hotărârilor, va respinge recursul declarat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 874/ A din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 809/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 828/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
---|