ICCJ. Decizia nr. 783/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 783/2005
Dosar nr. 6005/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 6 mai 2004 a Tribunalului Suceava, inculpatul N.I. a fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A. 48.000.000 lei daune materiale, 50.000.000 lei daune morale şi 5.000.000 lei cheltuieli judiciare, părţii civile Spitalul de Urgenţă Judeţean Suceava 7.396.346 lei, cu dobânda legală, precum şi la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că, între inculpatul N.I. şi victima C.G. exista o stare conflictuală mai veche, generată de victimă care se considera proprietară pe o suprafaţă de 46 arii dintr-un corp mai mare de 66 arii, situată în tarlaua C. din extravilanul comunei Drăgoieşti, stabilindu-se pe cale judecătorească în anul 2001 că proprietar este inculpatul.
Relaţiile tensionate au continuat, iar în ziua de 8 august 2003, când inculpatul s-a deplasat în acel teren cu o combină pentru recoltarea culturii de ovăz, a fost împiedicat de victimă, aceasta cosind câteva brazde din recoltă şi proferând insulte şi ameninţări la adresa inculpatului.
Această atitudine a victimei a creat inculpatului o stare de tulburare, astfel că s-a dus la victimă şi a lovit-o cu o furcă peste braţe, cap şi torace, producându-i un traumatism cranio-cerebral, plagă contuză parietală stânga, contuzie toraco-abdominală stângă şi ruptură renală.
Fiind internată în spital, s-a practicat laparatomie exploratorie, nefrectomie, hemostază, lavaj, refacerea peretelui; evoluţia postoperatorie, iniţial favorabilă, este grevată ulterior de apariţia unei insuficienţe renale acute, victima decedând la 15 august 2003 prin stop cardio-respirator.
Prin raportul medico-legal s-a stabilit că moartea a fost violentă şi s-a datorat unei pneumonii acute, complicaţie a unui politraumatism cranio-cerebral, toracic, lombar şi membre pe fond de cardiomegalie şi distrofie renală.
Prin Decizia penală nr. 277 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea civilă C.A., s-a desfiinţat parţial sentinţa, în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi s-a majorat pedeapsa la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a despăgubirilor la 58.000.000 lei daune materiale şi la 100.000.000 lei daune morale.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.I., reţinând că în raport de zonele anatomice vizate, obiectul cu care a lovit şi intensitatea loviturilor, inculpatul a acţionat cu intenţie de omor, iar atitudinea victimei, care l-a împiedicat pe inculpat să-şi recolteze cultura de pe teren, constituie o circumstanţă atenuantă în sensul prevederilor art. 74 C. pen.
Împotriva deciziei penale menţionate a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său a solicitat a se reţine că a acţionat în stare de legitimă apărare, în sensul art. 44 C. pen. şi a fi astfel achitat, a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţia de omor, iar în subsidiar a se reţine circumstanţa legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a reduce pedeapsa şi cuantumul despăgubirilor civile, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 17 şi 171 şi 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai pentru motivul referitor la nereţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Din examinarea deciziei pronunţate în cauză, rezultă că instanţa de apel, întemeindu-se pe probele administrate în cauză a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea, a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul enervat de victimă s-a deplasat pe terenul său şi îl împiedică să-şi recolteze cu o combină închiriată, cultura de ovăz şi mai mult a început să cosească ovăzul, să-l înjure şi ameninţe, a lovit-o cu o furcă în zona capului şi toracelui.
Prin urmare, inculpatul nu s-a aflat în faţa unui atac material, direct şi imediat care să-i pună în pericol grav, persoana sau drepturile sale, în sensul prevederilor art. 44 alin. (2) C. pen. şi deci nu s-a aflat în stare de legitimă apărare cum a solicitat.
Referitor la încadrarea juridică a faptei comise, critica inculpatului nu este întemeiată, întrucât în raport de obiectul cu care a lovit victima (o furcă, aptă de a produce consecinţe deosebite), zonele vitale vizate (cap şi torace) şi intensitatea loviturilor (care au produs traumatisme grave, cu consecinţa rupturii renală), se conchide, că a acţionat cu intenţia chiar indirectă, de a ucide, prevăzând posibilitatea survenirii morţii victimei şi acceptând un astfel de rezultat.
Este întemeiată însă critica inculpatului cu privire la aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Sub acest aspect, este de necontestat că iniţiatoarea conflictului cu inculpatul a fost victima, care şi ulterior clarificării dreptului de proprietate în favoarea inculpatului a avut o atitudine şicanatorie, culminând cu fapta acesteia de a ocupa terenul, de a-l împiedica pe inculpat să-şi recolteze cultura pentru care venise cu o combină închiriată şi mai mult a cosit câteva brazde de ovăz, cu o coasă, conduită ce a creat în psihicul inculpatului o puternică stare de tulburare sub influenţa căreia a lovit-o cu o furcă.
Prin urmare, fără temei, instanţa de apel, deşi reţine în fapt această stare, nu îi atribuie efectele de circumstanţă atenuantă, legală a provocării, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Ca atare, sub acest aspect, se va admite recursul declarat de inculpat şi prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., i se va aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, cu reducerea corespunzătoare, în raport de gradul de culpă (1/2) şi a despăgubirilor la care a fost obligat.
Totodată, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 277 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 119 din 6 mai 2004 a Tribunalului Suceava numai cu privire la neaplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi la cuantumul despăgubirilor civile, şi rejudecând,
În baza art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile către partea civilă C.A., la sumele de 24.000.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale precum şi 3.698.173 lei către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Suceava.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 785/2005. Penal. Art.20.175 c.pen. Recurs → |
|---|
