ICCJ. Decizia nr. 804/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 804/2005
Dosar nr. 312/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 1255 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din art. 4 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a fost condamnat inculpatul N.I. după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 12 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 63 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 4,718 gr. heroină.
Conform art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantităţii de 3.788 gr. heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico – chimice.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e), raportat la art. 109 alin. (4) teza I C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 40.000 lei către inculpat.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 28 octombrie 2003, inculpatul a vândut martorului P.M. 101 doze de heroină în greutate de 4,718 gr. cu suma de 13.000.000 lei.
Suma de bani era compusă din bancnote care fuseseră anterior înseriate şi care au fost găsite asupra inculpatului şi au fost restituite martorului care le pusese la dispoziţia organelor de cercetare penală în vederea realizării flagrantului.
S-a mai reţinut că de aproximativ 5 ani inculpatul este consumator de droguri administrându-şi şi heroină prin injectare.
Instanţa a reţinut că se impune reţinerea infracţiunilor, pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, în formă continuată întrucât, din denunţurile formulate de G.D.S. şi P.M., rezultă că inculpatul se ocupa cu vânzarea de stupefiante în cantităţi mari, fiind cunoscut ca traficant de droguri în zona Pantelimon – Socului sector 2.
Prin Decizia penală nr. 931/ A din 8 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpat şi s-a desfiinţat în parte hotărârea atacată.
Rejudecând instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 3.788 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
S-a dedus în continuare la zi arestarea inculpatului.
S-a menţinut starea de arest.
Instanţa de apel a reţinut că greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice întrucât inculpatul a fost trimis în judecată numai cu privire la fapta din 28 octombrie 2003 constând în vânzarea a 101 doze heroină martorului P.M., ocazie cu care s-a constatat că inculpatul se droghează.
Aşa fiind, s-a concluzionat că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este cea corectă.
Referitor la individualizarea pedepselor s-a reţinut că au fost corect stabilite făcându-se o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare pericolului social concret determinat de cantitatea mare de droguri traficată, circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă.
S-a mai reţinut că obiectul confiscării speciale îl poate face numai cantitatea de heroină rămasă după analizele de laborator.
Inculpatul a declarat recurs solicitând aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi în consecinţă reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei numai persoana care în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit în infracţiuni legate de droguri.
Din actele dosarului nu rezultă însă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile comise.
Simplul fapt că acesta a afirmat în declaraţiile sale că procura drogurile de la numitul F., din Pantelimon, nu este suficient pentru ca dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 să fie incidente atâta timp cât din dosar nu rezultă că inculpatul a facilitat tragerea la răspundere penală a acelei persoane pentru vreuna din infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000.
Este de remarcat faptul că în declaraţiile date inculpatul nici măcar nu a descris fizionomia celui de la care a pretins că procura drogurile, deşi a susţinut că se întâlnea cu acesta în fiecare dimineaţă.
În consecinţă, se reţine că justificat nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Aşa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 931/ A din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 2 februarie 2005.
Obligă recurentul să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 809/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
