ICCJ. Decizia nr. 858/2005. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 858/2005

Dosar nr. 663/2005

Şedinţa publică din 4 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Inculpatul C.D., alături de alţi inculpaţi, a fost condamnat la 7 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 1627 din 23 iunie 2004 a Judecătoriei Timişoara.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 29 martie 2003 la zi.

Apelul declarat de acest inculpat, împotriva sentinţei penale nr. 1627 din 23 iunie 2004, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 458/ A din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiş.

Prin aceeaşi decizie s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.D. şi s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 23 iunie 2004 la zi.

Nemulţumit şi de această decizie, inculpatul C.D. a declarat recurs şi care formează obiectul dosarului nr. 10.518/2004 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

La termenul din 16 decembrie 2004, soluţionarea recursului s-a amânat la 20 ianuarie 2005 pentru ca un alt inculpat recurent în această cauză şi anume S.P. să-şi angajeze avocat, ocazie cu care însă instanţa, din oficiu, potrivit art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a verificat (periodic) legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor aflaţi în această stare.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din 16 decembrie 2004 s-a dispus, menţinerea arestării preventive şi a inculpatului C.D., subzistând temeiurile care au impus-o.

Împotriva acestei încheieri, nemulţumit că nu s-a revocat măsura arestării preventive faţă de el, inculpatul C.D., a formulat recursul de faţă.

Recursul este inadmisibil.

Astfel, se constată că ne aflăm în faza procesuală a soluţionării ultimei căi de atac, respectiv a recursului, iar hotărârea ce se va pronunţa este definitivă.

Aşa fiind, încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot avea o cale de atac în plus, faţă de hotărârea ce se va da în final şi care după cum arătam, este de la lege, definitivă.

A se admite ceea ce solicită inculpatul recurent, ar însemna a se admite ceea ce legea procesual penală română, nu recunoaşte şi anume calea de atac, a recursului la recurs.

Pentru aceste considerente recursul se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 10518/2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 847/2005. Penal. Plângere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 863/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 858/2005. Penal. încheiere. Recurs