ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 867/2005
Dosar nr. 2/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 510 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a dispus condamnarea inculpatul I.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus perioada arestului preventiv de la 13 martie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În data de 13 martie 2004, inculpatul I.G., a mers la familia C. din comuna Băileşti judeţ Argeş, pentru a-i ajuta la munca din gospodărie.
Pentru munca prestată, inculpatul a servit masa, consumând 500 ml ţuică, iar în jurul orelor 15,00, s-a întors acasă. După ce a intrat în casă unde şi-a lăsat cizmele, s-a întors la părinţii săi aflaţi în curte şi fără să aibă vreo discuţie cu tatăl său, l-a lovit cu pumnii, după care a luat o sapă ce era rezemată de gardul cocinei, lovindu-l de mai multe ori în zona capului.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 45/B/2004 al S.M.L. Argeş, moartea numitului I.C. a fost violentă şi s-a datorat unei asfixii mecanice care a survenit în urma unui traumatism cranio-facial acut forte, prin lovire cu corp dur.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, considerând-o nelegală şi netemeinică atât pentru omisiunea instanţei de fond de a dispune restituirea corpului delict care nu a făcut obiectul confiscării cât şi pentru reţinerea greşită a circumstanţelor judiciare atenuante în favoarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 329 din 9 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul penal nr. 1052/2004 s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.
S-au înlăturat prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa de la 10 ani închisoare la 20 ani închisoare.
S-a dispus restituirea corpului delict, respectiv a sapei, către partea vătămată M.F.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor judiciare atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, soluţia instanţei de fond este nelegală şi sub aspectul omisiunii restituirii corpului delict, astfel încât se impune restituirea sapei folosită de inculpat la săvârşirea infracţiunii, către sora victimei M.F.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul I.G., solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării, reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând probatoriul dispus şi administrat în cauză se constată că fapta, constând în aceea că la 13 martie 2004 inculpatul I.G., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice a aplicat tatălui său I.C., mai multe lovituri cu coada unei sape provocându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acestuia, împrejurările săvârşirii acesteia precum şi vinovăţia, au fost corect stabilite de instanţe.
Încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat prevăzute de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen. este legală.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, urmează a se observa că în mod judicios au fost înlăturate circumstanţele judiciare atenuante de către instanţa de apel.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, nu se impune reducerea pedepsei, instanţa de apel având în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei dar şi împrejurările în care aceasta a fost comisă, atitudinea inculpatului în cursul procesului, conduita sa anterior săvârşirii infracţiunii.
Inculpatul şi-a ucis tatăl, fără să aibă vreo discuţie cu acesta, iar în momentul în care martora I.V. a încercat să intervină, a ameninţat-o, fiind nevoită să fugă şi să ceară ajutorul altor persoane.
Pe de altă parte, având în vedere importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, Înalta Curte apreciază că asemenea fapte, ne urmate de o sancţionare fermă, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 38516 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.G.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2004 la 7 februarie 2005.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 329 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2004 la 7 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor juridicare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 865/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 870/2005. Penal. Art.323, 215 c.pen. Recurs → |
|---|
