ICCJ. Decizia nr. 870/2005. Penal. Art.323, 215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 870/2005
Dosar nr. 7300/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 655 din 17 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată uneia dintre faptele reţinute în sarcina inculpaţilor T.A.H., C.D. şi H.A.I., prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.H. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.A.H. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpatului T.A.H., dispunându-se ca acesta să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte lunar la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, căruia instanţa i-a încredinţat supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare;
b) Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a dispus ca inculpatul să respecte şi obligaţia de a nu intra în legătură cu coinculpaţii C.D. şi H.A.I. şi cu numitul M.F.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi a art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (4) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului arestat preventiv.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 12 martie 2003 la zi.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte lunar la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, căruia instanţa i-a încredinţat supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare;
b) Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a dispus ca inculpatul să respecte şi obligaţia de a nu intra în legătură cu coinculpaţii T.A.H. şi H.A.I., precum şi cu numitul M.F.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi a art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (4) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului arestat preventiv.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 25 septembrie 2003 la zi.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte lunar la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, căruia instanţa i-a încredinţat supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare;
b) Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a dispus ca inculpatul să respecte şi obligaţia de a nu intra în legătură cu coinculpaţii C.D. şi T.A.H., precum şi cu numitul M.F.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi a art. 864 C. proc. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligaţi cei trei inculpaţi, în solidar, la despăgubiri către părţile civile: J.P.C., căreia îi va fi restituită suma de 675 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii; S.W.L., căreia îi va fi restituită suma de 1.068 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii; H.Z., căreia i se vor restitui 1.240 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii; J.H., căreia i se va restitui suma de 1.295 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii.
În baza art. 111 C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor sume, obţinute prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor: 4.857,5 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data executării măsurii dispuse, conform cursului B.N.R., de la inculpatul H.A.I.; câte 7.286,25 dolari S.U.A. sau echivalentul la cursul B.N.R. din data executării măsurii de siguranţă de la inculpaţii C.D. şi T.A.H.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, următoarele:
În cursul anului 2002, inculpatul T.A.H. l-a cunoscut pe inculpatul C.D. la sala de Internet situată în apropierea locuinţei sale, din zona Iancului. După un timp, între cei doi a intervenit o înţelegere în sensul de a organiza licitaţii pentru vânzarea unor bunuri fictive prin Internet. În vederea realizării scopului propus, şi anume obţinerea ilicită a contravalorii bunurilor oferite fictiv spre vânzare, cei doi s-au hotărât să-şi unifice eforturile, urmând ca fiecare să desfăşoare anumite activităţi. Inculpatul T.A.H. a luat legătura, în acelaşi scop şi cu inculpatul H.A.I., care trebuia să deschidă conturi bancare, în care urmau a fi depuse sumele de către clienţi şi care avea obligaţia de a ridica aceste sume. Totodată, profitul ce urma a fi realizat, avea să fie împărţit între participanţi, conform înţelegerii intervenite între aceştia.
Astfel, conform planului stabilit, de la adresele de e-mail special create, inculpaţii au lansat şi deschis licitaţii, pe sit-uri specializate privind vânzarea unor bunuri diverse, cu calităţi tehnice şi preţuri avantajoase, greu de refuzat pentru persoanele interesate de cumpărarea acestora, iar ulterior, au intrat în corespondenţă cu „câştigătorii", stabilind detaliile vânzării.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpaţilor, aceste anunţuri au fost realizate de către inculpatul T.A.H., el fiind cel care după publicarea anunţurilor de către inculpatul C.D., purta corespondenţa prin e-mail cu cumpărătorii.
Conform uzanţelor, la deschiderea licitaţiilor, vânzătorul (persoană fizică sau juridică) indică produsul oferit spre vânzare, caracteristicile acestuia, preţul de pornire al licitaţiei, precum şi adresa de contact (e-mail, fax, telefon, etc.).
După închiderea licitaţiei şi, declararea formală a unui „câştigător", între acesta şi vânzător este iniţiată o corespondenţă, de regulă prin e-mail, pentru stabilirea condiţiilor concrete de vânzare, livrare, preţ ferm, modalităţi de plată, termen de livrare, garanţii, etc.
Toate aceste detalii, necesare perfectării unei reale vânzări-cumpărări, au fost stabilite, aşa cum atestă corespondenţa ataşată plângerilor de către persoanele vătămate, iar acestea au achitat preţul convenit, executându-şi astfel obligaţiile asumate.
După ce aceste formalităţi au fost încheiate şi mai ales după primirea preţului cerut, inculpaţii au întrerupt orice comunicare cu persoanele vătămate, care nu au primit niciodată bunurile vândute în această modalitate, fiind vorba practic de bunuri fictive, inexistente, aşa cum nu a existat nici intenţia din partea inculpaţilor a achiziţionării şi vânzării unor asemenea bunuri.
Corespondenţa electronică purtată cu persoanele vătămate este, de asemenea, relevantă pentru stabilirea modului în care a fost conceput şi realizat de către inculpaţi planul infracţional, respectiv acţiunile de inducere şi menţinere în eroare a părţilor vătămate contractante.
Ca atare, acţiunile de inducere în eroare, vizând intenţia proprie, reală, de a contracta, respectiv de a vinde şi asumarea fictivă a obligaţiei de livrare a bunurilor, cu scopul captării voinţei şi interesului co-contractantului, au fost realizate integral, în cadrul licitaţiilor organizate, realizându-se totodată şi scopul urmărit, respectiv încasarea frauduloasă a sumelor de bani ce reprezentau contravaloarea bunurilor vândute fictiv.
În urma verificării adreselor „I.P." (I.P.A.) menţionate în plângerile persoanelor vătămate au rezultat ca locaţii folosite pentru corespondenţă: un punct de lucru al SC C.W. situat în str. Drumul Taberii; un punct de lucru al SC D.C.C. SRL situat în str. Râul Doamnei şi un altul în Şos. Pantelimon, locuri în care inculpatul T.A.H. a condus ulterior organele de poliţie, aşa cum a rezultat din procesul-verbal de conducere în teren.
De asemenea, inculpaţii C.D. şi T.A.H. au fost recunoscuţi din planşa foto de către numiţii G.C.I. şi T.I., angajaţi ai SC T.C. SRL cu sediul în Şos. Mihai Bravu şi de către administratorul SC C.W., cu punctul de lucru în str. Drumul Taberii, acesta din urmă fiind un fost client al sălii de Internet.
În ceea ce priveşte conturile bancare folosite de către inculpaţi pentru încasarea sumelor de bani obţinute în urma vânzării fictive a bunurilor, în urma cercetărilor efectuate au rezultat următoarele:
La B.P. Militari a fost deschis contul nr. 251101.21570107729013004 la data de 26 august 2002 de către inculpatul H.A.I., în baza unei procuri dată de către cetăţeanul străin S.M., la cererea de deschidere a contului fiind anexate procura şi o copie de pe actul de identitate al mandatarului.
În perioada 26 august 2002 – 23 octombrie 2002 contul a fost creditat de diferiţi cetăţeni străini, sumele de bani, de circa 6.018 dolari S.U.A. fiind imediat retrase.
La B.P. Militari a fost deschis la data de 27 august 2002 şi un alt cont, cu nr. 251101.215701017556013003, tot de către inculpatul H.A.I., la cererea de deschidere a contului fiind anexat în copie actul de identitate al titularului.
Acest cont a fost creditat în perioada 27 august 2002 – 16 septembrie 2002 de diferiţi cetăţeni străini, sumele de bani, de circa 6.576 dolari S.U.A., fiind de asemenea ridicate imediat după depunere.
Pe numele inculpatului H.A.I. mai fost identificate şi tranzacţii, în sumă de 1.700 dolari S.U.A., efectuate prin W.U.B.P. Militari.
Inculpatul H.A.I. a deschis alte două conturi la datele de 29 noiembrie 2002 şi 13 decembrie 2002 la R.B., în urma verificării extraselor de cont ridicate de la această unitate bancară, între transferurile identificate în valoare totală de cca.4.537 dolari S.U.A., regăsindu-se şi suma de 1.250 dolari S.U.A., trimisă de partea vătămată J.H.
Totodată, la aceeaşi unitate bancară, a fost deschis un alt cont la data de 20 ianuarie 2003, pe numele de A.I.A.H.E., nume pe care a fost identificat şi contul nr. 25110730732622300009, deschis la 11 februarie 2003 la B.R. SA, cu un rulaj creditor de 5.697,5 dolari S.U.A. Pe documentul de identitate prezentat la deschiderea acestui cont apare fotografia inculpatului H.A.I.
Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţii T.A.H. şi C.D., recunoscută de către aceştia cu ocazia audierii în instanţă, a fost relevată şi de convorbirile telefonice purtate de către aceştia şi interceptate de organele de cercetare penală. Astfel, între cei doi a avut loc o discuţie în data de 12 februarie 2003, ora 3,47, inculpatul C.D. vorbind de la telefonul mobil, convorbire din care a rezultat că inculpatul C.D. verifica corespondenţa cu persoanele vătămate, transmiţându-i inculpatului T.A.H. că se confirmă doar o trimitere de „400" W.
De asemenea, relevante au fost şi alte două convorbiri telefonice purtate de cei doi, în data de 18 februarie 2003, după arestarea lui H.A.I. într-o altă cauză, de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, convorbiri în care T.A.H. îl asigura pe C.D. că această arestare nu are nici o legătură cu activitatea lor.
Au prezentat relevanţă, sub aspect probator şi convorbirile purtate de inculpatul T.A.H. cu inculpatul H.A.I., în care se face, în mod direct trimitere, la ridicarea unor sume de bani provenite din licitaţii (convorbirile din 19 decembrie 2002 ora 15, 38; 23 decembrie 2002 ora14,30; 17 februarie 2003 ora 14,47), precum şi convorbirile purtate de acest inculpat cu persoane rămase neidentificate (19 decembrie 2002 ora 18,11; 19 decembrie 2002 ora 22,24; 19 decembrie 2002 ora 22,25; 21 decembrie 2002 ora 22,00) care au atestat că existau în cadrul grupului infracţional şi alte persoane ce lansau licitaţii sau verificau în fapt corespondenţa cu persoanele vătămate, precum şi faptul că inculpatul T.A.H. cunoştea procedura efectuării licitaţiilor, urmărind în mod evident derularea acestora şi încasarea sumelor de bani corespunzătoare.
Conţinutul acestor convorbiri este de natură a înlătura ca nesincere apărările inculpaţilor, în sensul că nu a existat o activitate organizată şi a demonstra că rolurile şi atribuţiile fiecăruia erau în mod corect stabilite şi cunoscute de către toţi cei trei inculpaţi, inclusiv de inculpaţii H.A.I. şi C.D.
Cu privire la identitatea şi persoana inculpatului H.A.I., s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică, punându-se la dispoziţie fotografii aplicate pe acte de identitate şi fotografii din dosarul său de refugiat, rezultând faptul că, atât fotografia reprezentându-l pe H.A.I.A.H., cât şi cea reprezentându-l pe H.A.I., aparţin aceleiaşi persoane.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.A.H., instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din dosarul său de la Oficiul Naţional pentru refugiaţi, cererea pentru obţinerea statutului de refugiat a fost formulată de inculpat sub identitatea de T.A.H.
Referitor la acest aspect, inculpatul a declarat că numai grafia numelui său diferă, diploma de bacalaureat prezentată fiind originală, iar numele de M. menţionat pe aceasta reprezintă numele tatălui său; a mai declarat inculpatul că singura menţiune neadecvată din cerere este data naşterii (25 februarie 1965), motivul fiind acela de a se proteja faţă de autorităţile irakiene, în condiţiile în care s-ar fi reîntors în Irak şi s-ar fi descoperit că s-a sustras serviciului militar.
Din actele şi lucrările dosarului, a rezultat că activitatea infracţională s-a desfăşurat în timp, acţiunile întreprinse de inculpaţi în realizarea scopului propus, repetându-se pentru ultima oară în luna februarie 2003, conform extraselor de cont depuse la dosar.
De altfel, inculpatul H.A.I. a fost arestat, într-o altă cauză la data de 18 februarie 2003, iar inculpatul C.D., aşa cum a rezultat din analiza traficului intrări/ieşiri din România, a fost plecat din ţară în perioada 22 februarie 2003 – 9 mai 2003.
Faţă de această împrejurare prima instanţă a analizat problema aplicării dispoziţiilor Legii nr. 39/2003 (M. Of. nr. 50/29.01.2003) şi intrată în vigoare, conform art. 33, la 30 de zile de la data publicării în M. Of. al României.
Sub acest aspect tribunalul a constatat că, în partea expozitivă a rechizitoriului au fost arătate şi precis determinate faptele cu caracter infracţional săvârşite de către cei trei inculpaţi, acestea fiind ulterior reţinute şi de către instanţă, în baza ansamblului probator administrat în cauză.
Prima instanţă a apreciat însă că acţiunea celor trei inculpaţi, de a se asocia în vederea organizării unor licitaţii frauduloase prin Internet, cu scopul obţinerii în mod injust a unor foloase materiale, asociere în cadrul căreia aceştia au acţionat conform unui plan stabilit de comun acord, fiecăruia fiindu-i repartizat un anumit rol, existând ca atare un consens neechivoc din partea acestora de a-şi alătura eforturile pentru realizarea scopului propus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru a reţine această încadrare juridică, instanţa a avut în vedere, pe de o parte faptul că, pentru existenţa infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni este suficient ca între făptuitori să fi intervenit un consens, fără echivoc, privind constituirea şi scopul asocierii, că în modalitatea de săvârşire reţinută, subiectul activ îl reprezintă o pluralitate constituită de făptuitori, fără a interesa numărul acestora (deci inclusiv doi participanţi) şi pe de altă parte, că potrivit principiilor aplicării legii penale în timp, legea penală incidentă în raport cu o anumită faptă, trebuie să fie legea în vigoare la acea dată, fiindcă însăşi raţiunea legii penale este aceea de a reglementa în exclusivitate relaţiile de apărare socială existente sau născute în timpul cât ea se află în vigoare, respectiv de la data la care ea intră şi până la data la care iese din vigoare.
Or, la momentul epuizării activităţii infracţionale a inculpaţilor, Legea nr. 39/2003, care în prezent are faţă de dispoziţiile Codului penal caracterul unei reglementări speciale, nu era intrată în vigoare. Aceasta nu înseamnă însă că la acel moment, al săvârşirii, fapta nu era prevăzută ca infracţiune, în condiţiile în care elementele acesteia se regăsesc în conţinutul infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 323 C. pen.
Deşi inculpaţii au contestat că în cauză ne-am afla în prezenţa unui grup organizat, existenţa acestuia, atât ca număr, cât şi ca structură, a fost dovedită, prin probele administrate.
În raport de datele prezentate, tribunalul a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată uneia dintre faptele reţinute în sarcina inculpaţilor T.A.H., C.D. şi H.A.I. prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în cea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Tot sub aspectul încadrării juridice, prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor T.A.H. şi C.D., de a organiza, în mod repetat, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, licitaţii prin intermediul unor site-uri lansate pe Internet, pentru vânzarea unor produse fictive, în scopul obţinerii, în mod fraudulos, de la cumpărători, a contravalorii bunurilor fictive vândute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, faptele inculpatului H.A.I., de a-i ajuta pe ceilalţi doi inculpaţi, în schimbul unor foloase materiale, prin deschiderea unor conturi bancare în care erau primite sumele de bani obţinute fraudulos şi care reprezentau contravaloarea bunurilor vândute fictiv, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La reţinerea variantei prevăzute de alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), s-a avut în vedere acţiunea de inducere în eroare a persoanelor vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (respectiv intenţia de a vinde, calitatea produsului, livrarea, etc.), care s-a realizat cu prilejul încheierii şi executării unei convenţii de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului T.A.H. de a se prezenta, în mod repetat, în faţa autorităţilor sub o identitate falsă, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, instanţa a constatat că faptele penale reţinute în sarcina inculpaţilor au fost comise de către aceştia înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a celor trei inculpaţi şi, faţă de declaraţiile acestora de recunoaştere a pretenţiilor formulate de către părţile vătămate constituite părţi civile în cauză şi de obligaţia asumată, în sensul de a le satisface în întregime, ce constituie o manifestare a dreptului de a dispune, cu efecte juridice, i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata în integralitate a despăgubirilor solicitate de către părţile civile J.P.C., S.W.L., H.Z. şi J.H.
Constatând că, prin săvârşirea infracţiunilor, inculpaţii au dobândit o sumă de bani mai mare decât cea pretinsă de către părţile civile, instanţa a dispus, potrivit art. 111 C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea specială a acestor sume.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o în scris pentru netemeinicie şi nelegalitate sub următoarele aspecte:
- s-a apreciat că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât la data când s-a judecat fondul cauzei a fost lipsă de procedură cu părţile civile.
Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 3 mai 2004, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a se pune în discuţia părţilor, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpaţi, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cea prevăzută de art. 323 C. pen. şi s-a acordat termen la data de 10 mai 2004.
Pentru termenul din 10 mai 2004 părţile civile J.P.C., S.W.L., H.Z. şi J.H. au fost citate prin afişare la uşa instanţei. S-a considerat că procedând în acest mod instanţa a încălcat dispoziţiile art. 177 alin. (1), (8) şi (9) C. proc. pen.
Conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 177 alin. 9 C. proc. pen., partea civilă se citează la adresa unde locuieşte, iar conform alin. (8) al aceluiaşi text, dacă locuieşte în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, iar recipisa de predare a scrisorii ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. Numai în condiţiile dispoziţiilor art. 177 alin. (4) C. proc. pen., dacă nu se cunoaşte adresa părţii civile, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.
Parchetul a apreciat că nici una dintre normele referitoare la procedura de citare nu cuprinde menţiuni cu privire la citarea prin afişare la uşa instanţei.
Atâta vreme cât în dispozitivul rechizitoriului au fost trecute adresele părţilor civile, s-a apreciat că se impunea citarea acestora la adresele indicate, cu atât mai mult cu cât cauza a fost repusă pe rol, tocmai pentru a se pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de cei trei inculpaţi.
Parchetul a considerat că procedând în acest mod, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 177 alin. (8) şi (9) C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.
- s-a apreciat că hotărârea este şi netemeinică, în ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate, parchetul solicitând majorarea acestora şi executarea lor în regim de detenţie.
În concluziile orale, reprezentantul parchetului a declarat că înţelege să susţină doar motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi şi a modalităţii de executare a acestora.
Prin Decizia penală nr. 822/ A din 3 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 655 din 17 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5213/2004.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi rejudecând în fond:
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861, art. 862, art. 863, art. 864 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., pentru inculpaţii T.A.H. şi H.A.I.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a constatat că inculpatul H.A.I. este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare s-a stabilit a rămâne în sarcina statului.
Onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii H.A.I. şi T.A.H. în cuantum de 400.000 lei pentru fiecare inculpat s-a dispus a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă arabă, în sumă de 200.000 lei, s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.A.I. care, prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, solicitând casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a hotărârii pronunţate în fond. Inculpatul a apreciat că nejustificată înlăturarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin introducerea dispoziţiilor art. 861 C. pen., legiuitorul a avut în vedere ca, atunci când există temeiuri de natură a convinge instanţa, că scopul pedepsei poate fi atins fără executare efectivă, dar nu sunt întrunite dispoziţiile art. 81 C. pen., aceasta să poată acorda un plus de clemenţă inculpaţilor şi pentru sancţiuni aplicate de până la 4 ani închisoare ori pentru rezultante de până la 3 ani închisoare.
Rezultă indubitabil că legiuitorul a urmărit să acorde acest beneficiu numai în situaţii deosebite, când circumstanţele personale ale inculpatului, modalitatea săvârşirii faptei ori alte elemente de individualizare ce sunt evaluate de instanţă converg spre posibilitatea resocializării inculpatului, fără privare efectivă de libertate.
În speţă, aşa cum bine a remarcat instanţa de apel, inculpatul-recurent nu întruneşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 861 C. pen., deoarece nu are un statut social determinat, nu a desfăşurat şi nu desfăşoară vreo activitate, utilă, iar modul în care a participat, prin asociere cu alţi inculpaţi, la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, conduce la ideea că şi în viitor va încerca să-şi asigure mijloacele de existenţă prin înfrângerea dispoziţiilor legale.
Din actele dosarului rezultă că, iniţiatorul rezoluţiei infracţionale, inclusiv calitatea de formator al grupului de făptuitori, îi aparţine în exclusivitate inculpatului recurent, iar infracţiunile săvârşite incumbă atât o calitate specială, respectiv cunoştinţe de comerţ virtual, cât şi perseverenţă infracţională sporită pentru urmărirea potenţialelor părţi vătămate.
Pericolul social prezentat de acest tip de infracţiuni a determinat, de altfel, legiuitorul să adopte o lege specială, astfel că nu se impune tratarea cu uşurinţă a celor depistaţi ca autori ai unor asemenea fapte.
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că activitatea infracţională s-a desfăşurat pe o lungă perioadă de timp (2002 – 2003), ceea ce denotă perseverenţă infracţională.
Inculpaţii au acţionat în mod organizat, după un plan bine stabilit, respectiv lansarea licitaţiilor frauduloase, prin intermediul unor site-uri de pe Internet, verificarea răspunsurilor, corespondenţa cu părţile vătămate şi ridicarea sumelor de bani obţinute din vânzarea unor produse fictive. De asemenea, nu trebuie omisă nici valoarea relativ mare a prejudiciului produs părţilor vătămate, în valoare totală de 24.708 dolari S.U.A.
În raport de toate aceste împrejurări şi de datele care caracterizează persoana inculpatului-recurent (acesta, în pofida probelor care demonstrează participarea sa la comiterea faptelor, nu a recunoscut săvârşirea acestora, iar în prezent este arestat într-o altă cauză), Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei aplicate inculpatului H.A.I. nu poate fi atins decât prin privarea acestuia de libertate.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.A.I. împotriva deciziei penale nr. 822 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.A.I. împotriva deciziei penale nr. 822 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 871/2005. Penal → |
|---|
