ICCJ. Decizia nr. 860/2005. Penal.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.860/2005
Dosar nr. 683/2005
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1222/P/Ap Curtea de Apel Braşov, în cadrul judecării apelului, a luat în discuţie cererea formulată de inculpatul C.R. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Constatând că în cauză subzistă şi nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, justificându-se menţinerea ei, s-a respins cererea formulată de către inculpat.
În termen legal, inculpatul C.R. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. "d" a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Se reţine că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 312/2004 a Tribunalului Braşov la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a), raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4), raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
De asemenea, se constată că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciindu-se că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, respectiv traficarea în scopul exploatării a părţilor vătămate prin supunere la cerşetorie, numărul persoanelor racolate, de starea de pericol creată prin vătămarea adusă relaţiilor sociale privind viaţa persoanei, precum şi limita de pedeapsă prevăzută de lege.
Ca atare, încheierea pronunţată la 21 ianuarie 2005 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R., împotriva încheierii din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 1222/P/Ap/04.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 786/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 104/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
