ICCJ. Decizia nr. 1017/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1017/2006
Dosar nr. 23873/1/2005
(nr. vechi 7561/2005)
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 328 din 26 septembrie 2005, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul A.M., la 7 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), teza I, alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 418 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 437 din 2 august 2001 a Judecătoriei Panciu.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 iulie 2005, la zi.
S-a constatat reparat integral prejudiciul în valoare de 2.340.736 lei, cauzat părţii vătămate A.D.L.
S-au respins pretenţiile părţii civile pentru suma de 1.000.000 lei.
S-a confiscat, în vederea distrugerii, un cuţit de 20 cm, cu plăsele metalice de culoare galben şi mari.
A fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
S-a reţinut că, în după amiaza zilei de 10 iulie 2005, inculpatul, împreună cu martorul P.F., taximetrist, însoţiţi de o altă persoană, neidentificată, prieten al inculpatului, s-au deplasat la barul SC D. SRL din Arad. Aici, inculpatul împreună cu martorul P. au rămas, până în jurul orelor 21,00 - 21,30, timp în care inculpatul a consumat băuturi alcoolice.
Persoana care îl însoţea pe inculpat şi al cărui nume acesta l-a indicat ca fiind R.M., a plecat de mai multe ori şi a revenit, apoi nemaiîntorcându-se în local.
Inculpatul i-a cerut martorului P. să-l aştepte, întrucât urma să-l transporte la Timişoara, promiţându-i că-i va plăti suma de 2.000.000 lei. La un moment dat, pentru că se apropia ora închiderii, partea vătămată A.D.L., barman la acel bar, i-a cerut inculpatului să plătească consumaţia. Acesta a încercat să tergiverseze plata, purtând diferite discuţii cu partea vătămată. Acesta din urmă a intrat în toaleta localului, unde a fost urmată de inculpat. În acel moment, în local se afla doar martorul P., care era aşezat la o masă situată la aproximativ 3-4 m de toaletă. Din interior, martorul a auzit plânsete şi după circa 30 minute, partea vătămată a ieşit din toaletă, urmată de inculpat. Partea vătămată era roşie la faţă, plângea şi tremura şi s-a deplasat la casa de marcat, fiind urmată de inculpat, care ameninţând-o cu un cuţit, a solicitat banii din sertar.
Inculpatul a luat, de pe raft, o sticlă cu whisky şi 2 cartuşe cu ţigări, pe care le-a pus într-o plasă şi partea vătămată i-a dat suma de 950.000 lei, luaţi din casa de marcat.
Profitând de neatenţia inculpatului, partea vătămată a apăsat butonul de panică, situat lângă casa de marcat.
Inculpatul i-a solicitat părţii vătămate portmoneul, pe care l-a luat.
Văzând ce se întâmplă, martorul a ieşit din local şi a cerut ajutor unor băieţi, aflaţi la faţa locului.
În minutele imediat următoare, din bar a ieşit inculpatul, având asupra sa plasa cu bunurile sustrase. El a fost oprit şi, pentru că a încercat să fugă, a fost imobilizat.
Din local a ieşit şi partea vătămată care, plângând, a strigat că a fost tâlhărită.
Asupra inculpatului a fost găsit portmoneul părţii vătămate şi un cuţit.
Prejudiciul în valoare de 2.340.736 lei, cauzat părţii vătămate SC D. SRL Arad a fost reparat integral, prin restituire, astfel că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Prejudiciul, în valoare de 250.000 lei, cauzat părţii vătămate A.D., a fost recuperat integral şi în faţa instanţei, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, reprezentând diferenţa de salariu pe luna iulie 2005, pe care nu a primit-o, fiind nevoită să părăsească locul de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului, inculpatul a depus un memoriu, în care a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că el a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, cu acordul acesteia şi întrucât a refuzat să-i plătească acest serviciu, potrivit înţelegerii iniţiale, aceasta s-a răzbunat înscenând această tâlhărie.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 369/ A din 3 noiembrie 2005, a respins apelul inculpatului, a dedus, în continuare, din pedeapsă arestul preventiv de la 26 septembrie 2005 şi a menţinut starea de arest a acestuia.
S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 100 RON, onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu.
A fost obligat inculpatul la 250 RON cheltuieli judiciare statului în care s-a inclus şi onorariul de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa, în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit, în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A.M., în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), teza I, alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, este dovedit, în baza declaraţiilor martorilor P.F., B.O.P., U.C., R.A.A., coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 197019 din 19 iulie 2005 că, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată cu briceagul, determinând-o să-i dea banii din sertarul barului şi să nu se opună când acesta a luat sticla de whisky şi cele două cartuşe de ţigări.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţele au condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Întrucât, criticile din recursul declarat de inculpat, sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 369/ A din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iulie 2005 la 16 februarie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1022/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
