ICCJ. Decizia nr. 1103/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1103/2006
Dosar nr. 2732/1/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. A-516/2005 a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor M.R.O. şi M.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 26/ MF din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, inculpaţii M.R.O. şi M.G. au fost condamnaţi, la pedepse rezultante de 11 ani închisoare şi respectiv 17 ani închisoare, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, pentru al doilea inculpat.
Conform sentinţei, în noaptea de 23 ianuarie 2005, cei doi inculpaţi având măşti pe faţă şi fiind înarmaţi cu cuţit şi pistol, au pătruns în domiciliul părţii vătămate F.A. din municipiul Drăgăşani şi prin violenţe exercitate asupra acesteia şi a fiicei ei minora F.A.G., au sustras din casă o cameră video, 3 telefoane mobile, suma de 200 Euro şi mai multe bijuterii din aur şi argint.
După săvârşirea faptei, inculpaţii le-au închis pe cele două părţi vătămate într-o debara, fiind găsite a doua zi de către o vecină.
Instanţa de control judiciar investită cu apelurile inculpaţilor împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea de libertate celor doi apelanţi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, care, au susţinut că, măsura de menţinere a arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpaţilor M.R.O. şi M.G. s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi tâlhărie calificată, reţinându-se că, în noaptea de 23 ianuarie 2005, cei doi, având măşti pe faţă şi fiind înarmaţi cu cuţit şi un pistol, au pătruns în locuinţa părţilor vătămate, şi prin violenţă le-au sustras mai multe bunuri, după care le-au încuiat pe cele două victime într-o debara.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 26/MF/7 noiembrie 2005, în urma analizării probelor cauzei, a reţinut vinovăţia inculpaţilor, dispunând condamnarea acestora la pedepse rezultante de 11 ani închisoare, în cazul inculpatului M.R.O. şi 17 ani închisoare în cazul inculpatului M.G.
Având în vedere probatoriul administrat şi soluţia pronunţată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. şi că punerea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în cadrul comunităţii, ţinând seama de natura faptelor şi împrejurările săvârşirii lor.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurenţi, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariile pentru apărătorul din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.R.O. şi M.G. împotriva încheierii din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. A/516/2005.
Obligă inculpaţii la plata sumelor de câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1102/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1105/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
