ICCJ. Decizia nr. 129/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 129/2006
Dosar nr. 22256/1/2005
(nr. vechi:6749/2005)
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1192 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată din Penitenciarul Jilava de către condamnatul D.Şt. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, în a cărei executare se află în prezent, aplicată prin sentinţa penală nr. 118/2005 a Judecătoriei Piteşti.
A fost obligat condamnatul la 600.000 lei, din care 400.000 lei, reprezintă onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele de ordin familial invocate de condamnat, privind starea sănătăţii tatălui care este bolnav de cancer şi situaţia financiară precară a familiei acestuia, nu constituie împrejurări speciale revăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., de natură a justifica întreruperea executării pedepsei în baza art. 456 C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat cu solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul admiterii cererii a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 802/ A din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu consecinţa obligării titularului căii de atac în cauză la suma de 80 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărârii s-a declarat în termen recurs de către condamnat cu solicitarea de a i se admite cererea invocând aplicarea greşită a legii penale, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, o singură dată pe o perioadă de până la 3 luni, şi atunci când se constată existenţa unor împrejurări speciale în raport cu care menţinerea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
În speţă, împrejurările invocate în cerere constituie o caracteristică a familiei acestuia, neputând fi înlăturate sau atenuate substanţial în perioada de până la trei luni în care s-ar putea dispune lăsarea în libertate a condamnatului.
Ca atare, soluţia privind respingerea cererii, ca nefondată, este adoptată în cauză prin aplicarea corectă a dispoziţiilor legale precitate.
În consecinţă, recursul condamnatului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând ca acesta să fie obligat în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 100 RON, din care 40 RON reprezintă onorariul apărătorului oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, ca cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.Şt. împotriva deciziei penale nr. 802/ A din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 130/2006. Penal → |
|---|
