ICCJ. Decizia nr. 130/2006. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.130/2006
Dosar nr. 21550/1/2005 (nr. vechi6396/2005)
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 953/ F din 14 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul D.M.
Prin cerere, petentul condamnat a arătat că mama sa suferă de multe afecţiuni, este în vârstă şi în imposibilitate de a efectua reparaţii la imobilul în care locuieşte, impunându-se prezenţa sa pentru a executa anumite lucrări aferente pentru întreţinerea imobilului.
În cauză s-a efectuat anchetă socială, din care a rezultat că mama condamnatului este pensionară şi locuieşte într-un imobil proprietate personală.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat apel, reiterând aceleaşi motive.
Instanţa de control judiciar, analizând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., a stabilit că, motivele învederate nu constituie împrejurări datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Şi împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat recurs susţinând aceleaşi motive.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., astfel că în mod corect, instanţele au respins, cererea condamnatului ca neîntemeiată.
Constatând că, motivele invocate de recurentul condamnat nu constituie împrejurări datorită cărora executarea imediată ar avea consecinţe grave pentru familia sa, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul acestuia.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 693 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 129/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1316/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|