ICCJ. Decizia nr. 1259/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1259/2006
Dosar nr. 30045/1/2005
(nr. vechi:7740/2005)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 345 din 27 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1387/P/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.V., împotriva sentinţei penale nr. 263 din 22 martie 2004 a Tribunalului Dolj.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 din 22 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj s-a dispus condamnarea inculpatului B.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., hotărâre ce a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3642/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că, la data de 22 noiembrie 2003, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în curtea locuinţei victimei M.N. şi cu un cuţit luat de la bucătărie i-a aplicat acesteia două lovituri în zona gâtului, producându-i leziuni ce au condus, în scurt timp, la deces.
După rămânerea definitivă a hotărârii, condamnatul a formulat o cerere de revizuire, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 73 C. pen., întrucât victima a intrat în curtea acestuia, l-a lovit şi l-a insultat precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen.
Instanţa de fond a opiniat că cererea de revizuire nu este însă fondată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul B.V. solicitând desfiinţarea sentinţei şi completarea probatoriului prin reaudierea unor martori, audierea unor martori noi şi efectuarea unei reconstituiri.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 367 din 21 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1171/P/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.V.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuientul B.V., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Analizând motivele invocate de revizuient, prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire a fost corect respinsă ca fiind nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membrul al completului de judecată, procurorul ori persoana care a executat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Nici la judecarea cererii de revizuire de către instanţa de fond şi nici în apel, condamnatul revizuient nu a invocat motive care ar permite incidenţa vreunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul de lege anterior invocat, referindu-se la aspecte ce privesc legalitatea şi temeinicia hotărârii, aspecte avute în vedere, cu ocazia judecării cauzei, în căile ordinare de atac.
Vinovăţia sau nevinovăţia făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante, reţinerea stării de provocare ori incidenţa dispoziţiilor art. 44 C. pen., cuantumul sancţiunii, modalitatea de executare a pedepsei, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, deoarece pe de o parte nu sunt expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar pe de altă parte s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac şi cele extraordinare.
Cum aspectele invocate de revizuient, au fost examinate de către instanţele care au soluţionat cauza în fond, apel şi recurs, nefiind evidenţiate fapte sau împrejurări noi, Înalta Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 367 din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1171/P/2005.
Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 128/2006. Penal → |
|---|
