ICCJ. Decizia nr. 1457/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1457/2006
Dosar nr. 3677/1/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 357/2/2006 a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului B.C.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în care a fost contopit restul de 36 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară.
Conform sentinţei, la 11 iunie 2004, inculpatul, fără drept, a cumpărat în scop de revânzare 4,19 gr. heroină, din care urma să vândă un gram martorului A.N.V. şi că, de asemenea, tot fără drept a deţinut droguri în vederea consumului.
Instanţa de control judiciar investită cu apelul inculpatului a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.C.C., care, a susţinut că măsura de menţinere a arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpatului B.C.C., s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinerea unor astfel de droguri în vederea consumului fiind surprins la 11 iunie 2006 de organele de urmărire penală, având asupra lui cantitatea de 4,19 gr. heroină din care urma să vândă un gram unei persoane.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005, a reţinut vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru cele două infracţiuni.
Având în vedere probatoriul administrat şi soluţia pronunţată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. şi că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în cadrul comunităţii, ţinând seama de natura faptelor şi împrejurările săvârşirii lor.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 357/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2006. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 148/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
