ICCJ. Decizia nr. 1385/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 15 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 876/P/2006, Curtea de Apel Timișoara, având pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul F.I., arestat la Penitenciarul Arad împotriva deciziei penale nr. 15/ A din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Arad, verificând din oficiu regularitatea arestării și menținerii acestei măsuri preventive, conform art. 160h C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului minor și a fixat termen pentru judecarea recursului la 1 martie 2006.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a constatat că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării nu s-au schimbat și a apreciat ca fiind necesară menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului minor.
Inculpatul, fiind nemulțumit de conținutul încheierii pronunțate, în termen legal, a formulat din Penitenciarul Arad recurs la 16 februarie 2006.
Pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul penal nr. 3483/1/2006 fixându-se prim termen de judecată la 3 martie 2006.
întrucât la termenul fixat inculpatul recurent arestat nu a putut fi transferat de la locul de deținere (Penitenciarul Timișoara), fiind incidente dispozițiile art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea de îndată în libertate a inculpatului minor întrucât acesta nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Examinând recursul, înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, încheierea prin care Curtea de Apel Timișoara a examinat din oficiu și s-a pronunțat cu privire la legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive, ca instanță de recurs nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.
Potrivit art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Prin urmare încheierea dată în recurs prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive nu poate fi atacată cu recurs, dispozițiile legale fiind imperative și de strictă interpretare.
Ori în speță, inculpatul minor F.I. a fost trimis în judecată alături de fratele său, tot, minor, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 99 și următoarele C. pen., condamnat în primă instanță de Judecătoria Arad, la 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 2471 din 23 noiembrie 2005, sentință menținută de instanța de apel, Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 15/ A din 12 ianuarie 2006.
Același inculpat a promovat pe rolul Curții de Apel Timișoara recurs împotriva acestei ultime decizii, cauza fiind în curs de soluționare.
Sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri, este exclusă.
Or recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă și ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva încheierii din 15 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 876/2006.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1387/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1360/2006. Penal → |
|---|
