ICCJ. Decizia nr. 143/2006. Penal
| Comentarii |
|
Petiționara D.F. a formulat plângere la Poliția municipiului Vaslui, reclamând faptul că, în ziua de 21 mai 2000, în timp ce distribuia afișe electorale în orașul în care locuia, ea și persoanele care o însoțeau au fost agresate de R.C., R.T. și alte 3 persoane necunoscute.
în urma cercetărilor efectuate, stabilindu-se că nici o parte vătămată nu a suferit vătămări care să necesite îngrijiri medicale mai mare de 10 zile, organele de poliție au propus neînceperea urmăririi penale și trimiterea dosarului la Judecătoria Vaslui spre competentă soluționare.
Prin rezoluția procurorului din data de 18 decembrie 2000 s-a confirmat propunerea organului de poliție.
Instanța de judecată a constatat că numai doi dintre agresori au fost identificați și a restituit cauza la poliția municipiului Vaslui pentru identificarea tuturor persoanelor care au comis infracțiunea.
După efectuarea unor verificări cauza a fost trimisă la Judecătoria Vaslui, dar iarăși a fost restituită la poliție pentru identificarea celui de-al cincilea agresor.
în fine cauza a ajuns din nou la judecătorie.
Petiționara D.F. nemulțumită de întârzierea soluționării datorită neidentificării tuturor agresorilor a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, plângerea sa fiind repartizată procurorului C.M. care a constatat că lucrătorii de poliție nu au săvârșit nici o infracțiune.
Soluția a fost însușită de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, P.M.
Răspunsul primit de petentă a determinat-o pe aceasta să facă plângere împotriva procurorului general al procurorului care a soluționat lucrarea.
Plângerea a făcut obiectul cauzei nr. 902/P/2005.
Prin ordonanța din 5 august 2005 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații P.M. și C.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 247, 259, 262, 264 și 266 C. pen.
Prin aceiași rezoluție s-a dispus disjungerea și constituirea unei noi cauze privind pe comisarul șef T.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen. și a declinat noul dosar constituit în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, căreia i s-a trimis dosarul.
Se motivează că magistratul care a dat soluția contestată de petiționară a efectuat verificările care se impunea în temeiul rezoluțiilor date și a decis o soluție corectă.
Astfel, în sarcina magistraților P.M. și C.M. nu se poate reține o lipsă de interes în administrarea probelor și aplicarea legii. Neaplicarea unei soluții care nu mulțumește pe una din părți nu poate constitui un temei pentru a se exercita împotriva magistratului o acțiune penală.
împotriva rezoluției din 9 august 2005, în dosarul nr. 902/P/2005, petiționara a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., susținând că este greșită referindu-se la cele arătate în plângerile anterioare.
Prin ordonanța din 7 septembrie 2005 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Se motivează că analizându-se plângerea se apreciază că nu este întemeiată, deoarece nu există nici un indiciu din care să rezulte existența infracțiunilor pentru care au fost reclamați cei 2 magistrați.
împrejurarea că petiționara susține că a fost agresată de 5 persoane, iar cei implicați susțin că nu au lovit pe nimeni, și că nu au fost decât 4 persoane nu poate conduce la concluzia că polițiștii se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte penale, astfel că soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este legală și temeinică.
După parcurgerea acestor căi procesuale petiționara a făcut plângere conform art. 2781C. proc. pen., pe care a adresat-o greșit Consiliului Superior al Magistraturii.
Plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Petiționara susține că soluția adoptată în cazul magistraților P.M. și C.M. este greșită, plângându-se totodată și împotriva unei judecătoare.
Plângerea este nefondată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că organele Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în urma unei analize complete a cauzei au concluzionat corect că plângerea petiționarei este nefondată, dispunând neînceperea urmăririi penale față de cei 2 magistrați, în sarcina acestora neputându-se reține o tergiversare în soluționarea cauzei, de la judecătorie sau lipsa de interes în administrarea probelor și aplicarea legii.
în ceea ce privește plângerea împotriva unei judecătoare pentru prima dată conform art. 2781C. proc. pen., nu poate fi examinată, depășind cadrul procesual de față, nefiind exercitată în prealabil căile procesuale prevăzute de art. 275 art. - 278 C. proc. pen.
Plângerea petiționarei fiind nefondată urmează a se respinge, ca atare, conform art. 2781alin. (8) pct. 1 C. proc. pen.
Totodată, a obligat pe petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 14/2006. Penal → |
|---|
