ICCJ. Decizia nr. 175/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 noiembrie 2005, petiționarul C.D. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., desființarea rezoluției nr. 21/P/2004 dată la 27 iulie 2005 de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare.
Prin această rezoluție, Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar lt. col. mag. D.V., sub aspectul infracțiunilor de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzute de art. 266 C. pen. și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciind că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, fiind incident astfel, cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut, în esență, următoarele:
La data de 24 aprilie 2002, numitul U.I. a formulat un autodenunț prin care a arătat că în urma unui control efectuat la data de 22 ianuarie 2000 de subcomisarul P.R., angajat la acea dată la I.P.J. Neamț, răspunzând de infracțiunile silvice, împreună cu C.C.D.S. al Județului Neamț, la SC A. SRL, s-a constatat că firma livrase către SC A. SRL, cu sediul în comuna Agapia, o cantitate de 137 m.c. lemn fag, fără forme legale.
întrucât administratorul firmei SC A. SRL, U.C., fiul acționarului unic și fratele denunțătorului, a prezentat acte false provenite de la o firmă din Tulgheaș, județul Harghita, subcomisarul P.R. a început urmărirea penală la data de 19 februarie 2001, față de administratorul U.C.
Ulterior s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia iar prin sentința penală nr. 619 din 14 decembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, în dosarul nr. 2344/2001, a fost condamnat inculpatul U.C., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.
După aproximativ 5 luni de la pronunțarea acestei hotărâri, numitul U.I., a formulat un autodenunț, susținând că acesta ar fi vrut să-i dea subcomisarului P.R. suma de 2000 mărci germane, prin intermediul petiționarului C.D., dar acesta a refuzat, solicitând o sumă mai mare, respectiv 5000 mărci germane.
în aceste condiții, autodenunțul fiind susținut și de martorii L.S., G.M. și H.I., procurorul militar lt. col. mag. V.D. de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, a dispus la data de 14 iunie 2002, arestarea preventivă a subcomisarului P.R. și C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, fals intelectual, uz de fals, respectiv pentru dare de mită și favorizarea infractorului.
Prin decizia penală nr. 3621 din 25 iulie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 3088/2002, au fost admise recursurile inculpaților și s-a dispus punerea în libertate a acestora.
După finalizarea cercetărilor, P.N.A., secția de combatere a corupției, prin Ordonanța nr. 4/P/2002 din 18 noiembrie 2003 a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpaților P.R. și C.D.
Ulterior, emiterii acestei ordonanțe, petiționarul a formulat plângere împotriva procurorului militar D.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 C. pen. și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susținând că a fost arestat în mod abuziv.
în raport de aceste elemente, parchetul reține, pe de o parte că măsura arestării preventive putea fi dispusă, la data de 14 iunie 2002, de procuror, conform art. 146 C. proc. pen., pentru 5 zile, iar pe de altă parte, la dosarul cauzei existau indicii privind săvârșirea de către inculpații C.D. și P.R. a infracțiunilor pentru care s-a dispus privarea de libertate.
S-a apreciat astfel că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 266 C. pen.
împotriva acestei ordonanțe, petiționarul C.D. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 4029/2005 din 17 octombrie 2005 a respins-o, ca nefondată, menținând, în esență, argumentele expuse în ordonanța inițială.
în temeiul dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., petiționarul C.D. a formulat plângere la înalta Curte de Casație și Justiție, considerând că rezoluția Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, dată în dosarul nr. 21/P/2004 este nelegală și netemeinică.
Examinând plângerea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că petiționarul C.D. a formulat, la data de 2 august 2004, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, o plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror militar D.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen., raport la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
în esență, s-a reținut că magistratul procuror D.V. a dispus arestarea petiționarului în mod abuziv, determinând mai mulți martori să declare fapte nereale.
Pe durata anchetei, făptuitorul a exercitat presiuni fizice și psihice în scopul dovedirii vinovăției petiționarului C.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. și art. 264 C. pen.
Ulterior, prin Ordonanța nr. 4/2002 din 18 noiembrie 2003 a P.N.A., secția de combatere a corupției, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petiționarului C.D.
La data de 27 septembrie 2005, petiționarul depune o completare la plângerea inițială solicitând efectuarea de cercetări față de același magistrat procuror și pentru infracțiunile de represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen., tortură prevăzută de art. 267 alin. (1) C. pen., sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen.
Prin Referatul nr. 3499/2005 din 27.092005 al procurorului militar șef adjunct al secției parchetelor militare se dispune, printre altele, înregistrarea sub nr. 4029/2005 a completării la plângerea ce a formulat obiectul dosarului nr. 21/P/2004 și tratarea ei ca plângere împotriva soluției.
Prin rezoluția nr. 4029/2005 din 17 octombrie 2005 a procurorului militar șef adjunct al secției parchetelor militare s-a dispus respingerea plângeri formulate de petiționarul C.D.
A fost menținută ca legală și temeinică soluția dispusă la data de 27 iulie 2005 în dosarul nr. 21/P/2004.
Deși, prin referatul nr. 3499 din 27 septembrie 2005, se dispusese examinarea și a celorlalte aspecte expuse de petiționar în completarea plângerii inițiale, în rezoluția nr. 4029 din 17 octombrie 2005 nu se face nici o referire la aceste aspecte, apreciindu-se doar că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
în atare condiții, cum petiționarul a arătat în mod concret în ce constau faptele, procurorul trebuia să examineze temeinicia sau netemeinicia celor susținute și să pronunțe una dintre soluțiile prevăzute de legea procesual penală.
Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate de procuror sau a actelor efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Cum, în speță, plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost soluționată de procurorul militar șef adjunct al secției parchetelor militare, înalta Curte constată încălcarea dispozițiilor imperative anterior invocate. în această materie, legiuitorul nu a stabilit o competentă alternativă, respectiv soluționarea plângerilor și de procurorul șef adjunct al secției sau un alt procuror desemnat ci doar de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere considerentele expuse, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 pct. 8 lit. b) C. pen., va admite plângerea formulată de petiționarul C.D. și pe cale de consecință, va desființa rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată, la data de 27 iulie 2005, în dosarul nr. 21/P/2004, al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, și rezoluția nr. 4029/2005 dată, la data de 17 octombrie 2005, de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare.
S-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, pentru a se pronunța cu privire la toate faptele reclamate de petiționar și soluționarea plângerii împotriva soluției cu respectarea dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 191/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 192/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
