ICCJ. Decizia nr. 149/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 149/2006
Dosar nr. 269/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 decembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în calitate de instanţă de apel, din oficiu, în baza art. 3002 C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive în cauză a inculpatului P.I.L., iar în baza art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut măsura amintită.
S-a reţinut că subzistă în continuare temeiurile ce au determinat luarea măsura arestării preventive a inculpatului în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu începere de la data de 14 iulie 2005 prelungită şi menţinută ulterior în mod succesiv, avându-se în vedere că prin sentinţa penală nr. 575/ S din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, supusă controlului judiciar actual, a fost confirmată săvârşirea infracţiunii de omor imputată inculpatului amintit, fiind dispusă condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Împotriva acestei încheieri s-a declarat în termen recurs de către inculpat, cale de atac nemotivată, a cărei soluţionare a fost lăsată la aprecierea instanţei de către apărătorul din oficiu al inculpatului [(care a lipsit la judecată aflându-se în situaţia justificativă prevăzută în art. 159 alin. (4) C. proc. pen.)].
Verificând soluţia adoptată de instanţa de apel în limita cazurilor de casare din oficiu prevăzute de art. 3899 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată legalitatea şi temeinicia încheierii atacate.
În acest sens, condamnarea, chiar nedefinitivă, pronunţată în primă instanţă, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., justifică menţinerea arestării preventive în condiţiile art. 148 lit. h), art. 160b alin. (1) şi (3) şi art. 3002 C. proc. pen., necesitatea acesteia fiind impusă şi de garantarea executării condamnării amintite în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. b) C.E.D.O. (în acelaşi sens fiind şi cauza T.V. Franţa).
În consecinţă, recursul inculpatului se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la 100 lei, din care 40 lei, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.L. împotriva încheierii din 23 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 1336/P/Ap/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 151/2006. Penal → |
|---|
