ICCJ. Decizia nr. 148/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.148/2006
Dosar nr. 72/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 12270/P/2005, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului T.C.R.
Instanţa investită cu soluţionarea apelului a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar, în raport de gravitatea faptei şi persoana inculpatului, menţinerea stării de arest este necesară pentru buna desfăşurare a procesului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul T.C.R., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 416 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Arad, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de 211 alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen.; conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 29 august 2005 la zi.
Astfel, cum în mod just a reţinut Curtea de Apel Timişoara, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe şi, mai mult, acesta a fost condamnat de instanţa de fond, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. Faţă de gravitatea faptelor şi de persoana inculpatului, recurentul fiind recidivist, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, în înţelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat iar menţinerea stării de arest este necesară pentru buna desfăşurare a procesului.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.R. împotriva încheierii din 15 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 12270/P/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 149/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
