ICCJ. Decizia nr. 154/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.154/2006
Dosar nr. 22340/1/2005 (nr. vechi 6791/2005)
Şedinţa nepublică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1143 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4424/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare (pct. 1 R).
S-a aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 21 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare (pct. 1 R).
S-a aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare (pct. 2 R).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului I.A.G. pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2005 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B.A.C. a sumei de 1.000.000 lei şi către partea civilă R.R.N. a sumei de 4.000.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
S-a luat act că partea vătămată A.N.F. şi martorul cumpărător de bună-credinţă P.D. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea faptei din 12 martie 2005.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat e la inculpat suma de 6.000.000 lei.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1019/P/2005 din 14 iulie 2005 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.A.G., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie şi o infracţiune de complicitate la tâlhărie, aflate în concurs real, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (pentru toate infracţiunile), şi art. 99 şi urm. C. pen.
La data de 3 martie 2005, în timp ce se deplasau cu autobuzul liniei RATB 323, inculpatul I.A.G., însoţit de numiţii L.L.C. şi numitul C., au observat pe părţile vătămate B.A.C. şi R.R.N. care circulau cu acelaşi mijloc de transport, luând hotărârea să-i deposedeze de telefoanele mobile.
Astfel, după ce părţile vătămate au coborât la Piaţa Progresul au fost urmărite de către inculpat şi prietenii săi, iar când au ajuns în faţa blocului situat pe Şos. Giurgiului cei trei au abordat părţile vătămate, sub pretextul că ar căuta o fată pe nume A., propunându-le să îi însoţească pentru a o găsi pe fata respectivă.
Părţile vătămate au fost de acord şi s-au deplasat împreună cu cei trei pe mai multe străzi din apropiere, iar când au ajuns la intersecţia str. Brăniştari, profitând de împrejurarea că zona era mai puţin circulată, numitul C. a scos un briceag pe care-l avea asupra sa, cu care l-a ameninţat pe numitul R.R.N., cerându-i să-i dea telefonul mobil, acesta din urmă conformându-se şi înmânându-i telefonul mobil.
În continuare, inculpatul I.A.G. şi L.L.C. au întrebat pe un ton ameninţător pe partea vătămată B.A.C. dacă are telefon mobil, în timp ce numitul C. ţinea în continuare în mână un cuţit cu lama desfăcută. Întrucât răspunsul părţii vătămate a fost negativ, inculpatul I.A.G. a controlat-o şi i-a găsit în mâneca dreaptă de la giacă telefonul mobil de care a deposedat-o.
În aceeaşi zi, inculpatul şi cei doi făptuitori au vândut telefoanele unei persoane necunoscute, obţinând în total suma de 1.700.000 lei, bani pe care i-au împărţit în mod egal între ei.
Întrucât ceilalţi doi participanţi la săvârşirea faptei nu au fost identificaţi, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală faţă de aceştia.
La data de 12 martie 2005, în jurul orelor 18,00, în timp ce se deplasa pe str. Toporaş inculpatul I.A.G. a observat pe partea vătămată A.N.F., luând hotărârea să o deposedeze de telefonul mobil.
Folosind acelaşi mijloc de operare, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă îl cunoaşte pe un anume A. care ar avea să-i restituie o sumă de bani, în timpul discuţiei făcându-şi apariţia doi prieteni ai părţii vătămate, respectiv martorii B.T. şi C.M.R. care i-au cerut inculpatului să lase partea vătămată în pace.
În acel moment, inculpatul a scos din buzunar un briceag, solicitându-i părţii vătămate să-l însoţească la domiciliul lui A., aceasta fiind de acord, deplasându-se împreună cu inculpatul şi cu cei doi martori până în apropierea unei căi ferate, unde, inculpatul a scos din nou briceagul cerându-i părţii vătămate să-i dea telefonul mobil. Datorită stării de temere, partea vătămată A.N.F. i-a înmânat inculpatului telefonul mobil după ce în prealabil îi scosese cartela.
În aceeaşi zi, inculpatul a vândut telefonul mobil martorului de bună-credinţă P.D. fără ca acesta să cunoască provenienţa bunului, încasând suma de 6.000.000 lei, pe care a cheltuit-o în interes personal. Martorul a predat telefonul mobil organelor de poliţie, fiind restituit părţii vătămate.
Situaţia de fapt mai sus expusă a rezultat din declaraţiile inculpatului care s-au coroborat cu cele ale părţilor vătămate şi ale martorilor B.T., C.M.R. şi P.D.
Totodată, cele trei părţi vătămate şi martorii B.T. şi C.M. l-au recunoscut pe inculpat de pe planşele foto şi din grup ca fiind cel ce a comis faptele reţinute în sarcina sa.
În drept, fapta inculpatului minor I.A.G. care, la data de 3 martie 2005, în loc public, a deposedat prin ameninţare pe partea vătămată B.A.C. de un telefon mobil, inculpatul fiind ajutat în activitatea infracţională de făptuitorii L.L.C. şi numitul C., acesta din urmă având asupra sa un cuţit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Fapta inculpatului I.A.G., care în aceeaşi împrejurare, l-a ajutat pe făptuitorul C. să o deposedeze prin ameninţare pe partea vătămată R.R.N. de un telefon mobil, contribuind prin prezenţa sa la întărirea rezoluţiei infracţionale a autorului acestei fapte şi la înfrângerea rezistenţei victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 12 martie 2005, având asupra sa un cuţit, în loc public, a deposedat prin ameninţare pe partea vătămată A.N.F. de un telefon mobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cele trei infracţiuni aflându-se în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de împrejurarea şi modalitatea în care au fost comise, de rezultatul produs, de concluziile referatului de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 5 Bucureşti, de circumstanţele personale ale inculpatului minor, necunoscut cu antecedente penale, tribunalul a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie.
Părţile vătămate B.A.C. şi R.R.N. s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 1.000.000 lei, respectiv 4.000.000 lei, reprezentând contravaloarea telefoanelor sustrase.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul I.A.G. cauzând prin faptele sale ilicite părţilor civile B.A.C. şi R.R.N., câte un prejudiciu material de 1.000.000 lei, respectiv 4.000.000 lei, reprezentând contravaloarea telefoanelor sustrase de către inculpat, ce nu au mai fot recuperate.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1000 alin. (2) C. civ., care consacră principiul răspunderii părinţilor pentru fapta copiilor minori, având în vedere că la data săvârşirii faptelor ilicite de către minorul I.A.G., părinţii săi se aflau în executarea unei pedepse privative de libertate, conform sentinţei penale nr. 1133 din 16 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, aflându-se astfel în imposibilitatea de a exercita supravegherea asupra minorului.
În consecinţă, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B.A.C. suma de 1.000.000 lei şi către partea civilă R.R.N. a sumei de 4.000.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
S-a luat act că partea vătămată A.N.F. şi martorul cumpărător de bună-credinţă P.D. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea faptei din 12 martie 2005.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 6.000.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul I.A.G., criticând soluţia, ca netemeinică, şi solicitând redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 790/ A din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3248/M/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva sentinţei penale nr. 1143 din 19 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 6 mai 2005 la zi.
A fost obligat apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând sentinţa penală a constatat că aceasta este temeinică şi legală, reţinând că instanţa de fond a stabilit în mod complet situaţia de fapt, încadrarea juridică, vinovăţia inculpatului în baza probelor administrate în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-se o sancţiune ce corespunde periculozităţii inculpatului şi gravităţii faptei comise şi cu ajutorul căreia pot fi realizate scopurile pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.
De asemenea, prima instanţă a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul minor I.A.G., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat ca motiv de recurs dispoziţiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecându-se cauza, reducerea pedepsei.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că instanţa de apel în mod judicios şi-a însuşit argumentele primei instanţe cu privire la vinovăţia inculpatului minor în săvârşirea infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele comise de inculpatul minor I.A.G., în zilele de 3 martie 2005 şi 12 martie 2005, la prima dintre ele, fiind ajutat şi de alţi făptuitori, de a deposeda, într-un loc public, prin ameninţare, la cea de-a doua faptă, având asupra sa şi un cuţit, părţile vătămate de telefoane mobile, iar fapta comisă de acelaşi inculpat minor în împrejurările zilei de 3 martie 2005 de a-l ajuta pe un alt făptuitor să o deposedeze prin ameninţare pe o altă parte vătămată de un telefon mobil, contribuind prin prezenţa sa la întărirea rezoluţiei infracţionale şi înfrângerea rezistenţei victimei, întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de tâlhărie şi complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în stare de minoritate şi art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului minor pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, cât şi a modalităţii de executare, în regim de detenţie, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 100 C. pen., în alegerea sancţiunii şi ulterior a celor stipulate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al fiecăreia din faptele reţinute în sarcina sa, de circumstanţele reale în care acestea au fost săvârşite, două dintre ele şi cu participarea altor făptuitori, la una din ele şi cu ajutorul unui cuţit, de circumstanţele personale ale inculpatului minor, acesta provenind dintr-o familie, ai cărui ambii părinţi, în prezent se află în stare de arest pentru deţinere ilegală de droguri, minorul în cauză are vârsta de 17 ani, a absolvit 3 clase, abandonând şcoala, potrivit referatului de anchetă socială, aflat la fila 106 dosar de urmărire penală.
Prin cuantumul pedepselor aplicate, respectiv la minimul legal al închisorii pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în condiţiile art. 109 C. pen., iar ca urmare a dispoziţiilor art. 34 lit. b) din acelaşi cod, pedeapsa rezultantă, cu executare în regim de detenţie, s-a avut în vedere că numai aceasta este singura în măsură să îndreptarea atitudinii inculpatului minor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă viitoare.
Astfel, Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului inculpat minor cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate acestuia, deoarece instanţa de apel a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale şi generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, în contextul cauzei, cuantumul şi modalitatea de executare fiind proporţionale nu numai cu gravitatea faptelor comise, particularizată prin circumstanţele reale menţionate, dar şi cu tipul aparte de personalitate delincventă a inculpatului minor, neimpunându-se reducerea pedepsei, astfel că nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată, nu a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 790/ A din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2005 la 12 ianuarie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a intimatelor părţi responsabile civilmente I.R.G. şi I.G., în sumă de câte 100 lei (câte 1.000.000 lei) se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 790/ A din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2005 la 12 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a intimatelor părţi responsabile civilmente I.R.G. şi I.G., în sumă de câte 100 lei (câte 1.000.000 lei) se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 158/2006. Penal → |
|---|
