ICCJ. Decizia nr. 1904/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 2 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 136/P/2006, Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului M.M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 - art. 209 alin. (2) lit. g) C. pen., raportat la art. 209 alin. (3) C. pen.; art. 217 alin. (3) C. pen. și art. 219 alin. (1) C. pen.
în motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului se impune menținerea arestării preventive în condițiile legii.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul a criticat încheierea și pentru faptul că s-a dispus menținerea arestării preventive în lipsa sa.
Recurentul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune menținerea acestei măsuri.
în cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare emis, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume cel prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cele de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
Cât privește critica recurentului, în sensul că s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive în lipsa sa, se constată că este, de asemenea, nefondată.
Conform art. 159 alin. (4) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 în cazul în care inculpatul nu poate fi adus în fața instanței propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
în cauză se constată că inculpatul nu a fost prezent la judecată datorită imposibilității transportului acestuia de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Craiova, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, respectiv art. 159 alin. (4) C. proc. pen., asigurând apărarea acestuia prin apărător desemnat din oficiu av. T.L., care a pus concluzii în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive.
Despre discutarea acestei măsuri, inculpatul a fost încunoștiințat la locul de deținere.
Prin urmare, instanța de fond respectând dispozițiile legale, în mod corect a procedat la discutarea menținerii măsurii arestării preventive.
în consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.M. este nefondat și a fi respins ca atare, în termenul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1908/2006. Penal → |
|---|
