ICCJ. Decizia nr. 1908/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1112 din 13 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A.S.N., la 3 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., făcându-se aplicarea art. 71 și 64 lit. b) C. pen.
în baza art. 33 și 34 C. pen., s-au contopit cele trei pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată G.L., la 8.500.000 lei către partea vătămată P.M. și la 500.000 lei către partea vătămată I.M.C.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 21 februarie 2005, în jurul orelor 20,30 - 21,00, inculpatul a deposedat prin violență pe partea vătămată J.V. de o poșetă în care se afla un card și bunurile personale.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar și dispozițiile art. 52 C. pen.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A.S.N., iar prin decizia penală nr. 860/ A din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, apelul a fost admis, a fost desființată în întregime sentința penală nr. 1112/2005 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
în considerentele deciziei de casare se arată că hotărârea este lovită de nulitate absolută, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra faptei și infracțiunii pentru care inculpatul fusese trimis în judecată prin rechizitoriul din 11 iulie 2005 dat în dosarul nr. 991/P/2005, ci cu privire la faptele menționate în rechizitoriul din martie 2005, dat în dosarul nr. 678/P/2005, depus în copie la dosarul de urmărire penală din prezenta cauză.
După rejudecare, prin sentința penală nr. 3 din 3 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul A.S.N., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată J.V. nu s-a constituit parte civilă, și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21 februarie 2005, în jurul orelor 20,20-21,00, partea vătămată J.V. s-a întors de la cumpărături, mergând spre casă cu tramvaiul. în momentul în care a ajuns în fața blocului, inculpatul s-a apropiat și i-a smuls din mână geanta în care avea suma de 30.000 lei, un card B.R.D., o cartelă telefonică, un rând de chei și produse cosmetice, bunuri evaluate la suma de 2.000.000 lei.
în drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., respectiv tâlhărie.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate.
împotriva deciziei tribunalului a declarat apel inculpatul A.S.N., care o critică pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta săvârșită.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 55/ A din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul A.S.N. împotriva sentinței penale nr. 3 din 3 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 47851/3/2005.
Desființează parțial sentința penală și în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Constantă că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, cerând a se da o mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și astfel să se reducă și mai mult pedeapsa de 4 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probele administrate și hotărârea atacată în raport de critica adusă de inculpat, precum și din oficiu, se constată că în considerarea vârstei de 30 ani pe care o are făptuitorul, a comportamentului sincer avut și a gradului de instrucție redus, instanța de apel, i-a acordat circumstanțe atenuante și astfel s-a redus prin aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pedeapsa sub limita minimă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., ce reglementează tâlhăria comisă, cu un an.
Cum, recurentul a săvârșit și până la această dată alte infracțiuni de tâlhărie și cum în prezent este chiar arestat și cercetat într-o altă cauză penală, critica sa cu privire la severitatea pedepsei de 4 ani închisoare, apare total nefondată.
în consecință, recursul va fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1904/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1854/2006. Penal → |
|---|
