ICCJ. Decizia nr. 1877/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 523 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.D., la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și, la 22 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. a) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 65 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 9 ani.
în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 24 iulie 2005, la zi.
S-au reținut, în esență, următoarele:
în luna septembrie 2004, după numeroase scandaluri, urmate de divorțul dintre inculpat și soția sa (victima G.G.), inculpatul a încercat să se împace cu aceasta, după care, fiind refuzat, a recurs la amenințări prin scrisori, că urmează să o omoare.
în acest sens, inculpatul și-a pregătit un cuțit și, în ziua de 23 iulie 2005, după ora 22,00, cunoscând casa părinților victimei, unde aceasta se mutase împreună cu cele două fiice, a escaladat gardul și a urcat în podul garajului, unde a așteptat ca victima să rămână singură.
A doua zi dimineața, inculpatul a pătruns în camera victimei și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuțitul, în zona toracică posterioară stânga, producându-i leziuni care au cauzat decesul acesteia.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 454 din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la 24 iulie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare (atitudinea sinceră în cursul procesului și regretul manifestat privitor la faptă).
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii.
în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat omorul calificat (după ce a luat hotărârea de a-și ucide soția, și-a procurat cuțitul, pe care l-a dat la ascuțit unui vecin, a pătruns fără drept în casa părții vătămate A.N., mama victimei, unde a stat ascuns timp de o noapte, după care a intrat în camera fostei sale soții, pe care a lovit-o de mai multe ori, cu cuțitul, producându-i moartea), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, condamnat anterior la pedepse privative de libertate), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că se impune reducerea acesteia.
Nu au fost alte temeiuri de casare care au putut fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului - recurent a fost respins, ca nefondat, și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1879/2006. Penal → |
|---|
