ICCJ. Decizia nr. 191/2006. Penal
| Comentarii |
|
La data de 15 iunie 2005, petentul R.O. a depus plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 242,art. 246 și art. 264 C. pen.
în esență, în motivarea plângerii sale petentul a arătat că, numita F.M., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a soluționat în mod abuziv plângerea sa formulată împotriva rezoluției nr. 4656/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, că a sustras și a distrus declarații ce se aflau în dosarul respectiv.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constatând că, potrivit art. 281pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competența de a efectua urmărirea penală în cauza ce vizează pe F.M., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, îi revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin ordonanța nr. 678/P/2005 a declinat competența de soluționare în favoarea acestei din urmă unități.
Prin rezoluția nr. 120/P/2005 din 15 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul F.M., cu motivarea că din verificările efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există, întreaga activitate a procurorului fiind în concordanță cu prevederile legii.
în plângerea formulată de petent, în temeiul art. 275 - art. 278 C. proc. pen., împotriva acestei soluții, a fost respinsă prin rezoluția nr. 3101/II/2/2005 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 120/P/2005.
împotriva acestor rezoluții, petentul R.O. a formulat plângere la înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că sunt nelegale, motiv pentru care se impune desființarea acestora și trimiterea dosarului la parchet pentru a se dispune trimiterea în judecată a procurorului nominalizat în plângerea adresată acestui parchet.
în legătură cu plângerea de față, se rețin următoarele:
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Conform art. 281pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la Judecătorii și Tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii publici.
în speță, se constată că persoana care a făcut obiectul cercetării din rezoluțiile atacate, are calitatea de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.
întrucât, conform textelor de lege mai sus arătate, competența de judecată a persoanelor care au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătorie, a revenit Curții de apel, s-a constatat că în mod eronat a fost sesizată înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care s-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Ploiești spre competentă soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 175/2006. Penal → |
|---|
