ICCJ. Decizia nr. 219/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată sub nr. 3490/2005 la înalta Curte de Casație și Justiție și la 14338/2005 nr. nou, petiționarul B.I. a solicitat desființarea rezoluției nr. 33/P/2004, dată la 6 aprilie 2005 de Secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare reclamați de B.I.
Prin rezoluție dată în dosarul nr. 33/P/2004 s-a constatat că în cauză au fost efectuate cercetări prealabile ca urmare a mai multor plângeri adresate de petiționar, fost lucrător de poliție.
Petiționarul a susținut, în esență, faptul că prin modul în care au acționat mai mulți procurori militari la soluționarea unei cauze penale, în care el a fost parte vătămată, au favorizat infractorul.
Din analiza întregului material existent la dosar a rezultat că B.I. a adresat o plângere secției parchetelor militare, înregistrată la 13 septembrie 1992, unde a rămas până la 23 martie 1994 când a fost trimisă Parchetul Militar Bacău, formându-se dosarul nr. 145/P/1994 cauză soluționată la 27 iunie 1994 prin neînceperea urmăririi penale, soluția fiind comunicată părților.
Ulterior, cauza a fost reexaminată la nivelul secției parchetelor militare succesiv, în anii 1994, 1996 și 1998.
în anul 1999 la nivelul secției parchetelor militare s-a întocmit un nou referat în care s-a apreciat că soluția dată este temeinică și legală, care nu este însă aprobat și soluția este infirmată la 14 iunie 1999 dosar nr. 388/P/1999 al Parchetelor Militare.
S-a mai constatat faptul că infracțiunile cu privire la care s-au făcut cercetări sunt prescrise, astfel că s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de cei doi ofițeri din cadrul I.J.P. Bacău, locotenent col. I.Șt. și cpt. P.I.
în plângerile adresate ulterior, petentul susține că, în cauză, cercetările efectuate în dosarul nr. 1435/P/1994 nu s-au finalizat prin trimiterea în judecată a respectivelor cadre de poliție, care, în opinia sa, au săvârșit faptele penale reclamate, iar plângerile ulterioare împotriva soluției nu s-au rezolvat în spiritul legii, tergiversându-se nejustificat astfel încât în cele din urmă deși s-a constatat vinovăția lucrătorilor de poliție, aceștia nu au mai putut fi judecați, deoarece a intervenit prescripția.
Prin rezoluția din 23 iunie 2005, secția parchetelor militare, în dosarul nr. 2521/2005, a menținut ca temeinică și legală soluția adoptată prin rezoluția nr. 33/P/2004 din 6 aprilie 2005.
Prin plângerea formulată la instanță, în temeiul art. 2781C. proc. pen., petiționarul susține că procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, C.D. și B.S., precum și fostul procuror militar, colonel în rezervă C.A. au comis infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorilor, fapte prevăzute și pedepsite de art. 246 alin. (1) și art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Plângerea formulată nu este fondată.
în temeiul art. 2781(7) C. proc. pen., instanța, verificând rezoluția a cărei desființare s-a solicitat, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că soluția care se impune în cauză, este cea prevăzută de art. 2781(8) lit. a) C. proc. pen., de respingere a plângerii, menținând soluția din rezoluția atacată.
Considerentele rezoluției din 23 iunie 2005 sunt fundamentate pe analiza materialului probator administrat în lucrările și soluțiile adoptate, comparativ cu criticile formulate prin plângerea petentului.
Nemulțumirea petentului a fost exprimată în primul rând în legătură cu dosarul nr. 145/P/1994 al Parchetului Militar Bacău, care a avut ca obiect plângerile formulate de către petentul B.I., fost ofițer de poliție, împotriva lt. col. poliție în rezervă I.Șt. și căpitan de poliție P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 291 C. pen., constând în înscrierea cu rea credință a unor date nereale și cuprinsul referatului de apreciere a activității petentului și propunerea abuzivă "să fie trecut în rezervă cu drept la pensie de serviciu, conform art. 15 lit. a) din Decretul nr. 214/1977".
Cauza a fost soluționată, la data de 27 iunie 1994, prin neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., reținându-se că aspectele înscrise în referatul respectiv și care au fost contestate de către petent nu sunt necorespunzătoare adevărului.
în perioada 1994 - 1999 petiționarul B.I. a formulat mai multe plângeri, iar soluția respectivă a fost examinată și reexaminată de către mai mulți procurori militari din cadrul secției parchetelor militare, apreciindu-se în mod constant și motivat că este temeinică și legală (lucrările S.P.N. nr. 553/1994, nr. 1271/1995, nr. 443/1996, nr. 387/1997 și nr. 1005/1999).
La data de 14 iunie 1999 urmare unor noi plângeri ale petentului, prin rezoluția nr. 1005/1999/388/P/1999 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, s-a dispus infirmarea soluției respective și neînceperea urmăririi penale, deoarece s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Petiționarul a formulat plângere împotriva procurorilor militari care au soluționat cele două cauze penale sau au verificat soluțiile respective, fiind în continuare nemulțumit de faptul că a fost trecut în rezervă cât și de refuzul Ministerului de Interne de a-l reactiva.
Plângerile au fost respinse, ca neîntemeiate, în urma verificărilor efectuate în lucrările secției sus-menționate nr. 3587/2000, nr. 389/2001, nr. 71/2002 și nr. 1373/2002.
Petiționarul B.I. a formulat noi plângeri împotriva procurorilor militari, adresându-se P.N.A. care, constatând că nu există indiciile unor acte de corupție, a dispus neînceperea urmăririi penale sub acest aspect cât și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Dosarul, astfel format și înregistrat sub nr. 33/P/2004, a fost soluționat, la data de 6 aprilie 2005, prin neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (dosar S.P.N. nr. 33/P/2004).
Soluționând plângerea împotriva acestei soluții procurorul militar șef, în cadrul secției menționate a menținut ca temeinică și legală soluția adoptată prin rezoluția nr. 33/P/2004 din 6 aprilie 2005, verificând toate rezoluțiile date în cauză, respectiv Rezoluția nr. 145/P/1994 din 27 iunie 1994 a Parchetului Militar Bacău și rezoluția nr. 1005/1999/388/P/1999 din 14 iunie 1999 a aceleiași secții.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus infirmarea parțială a rezoluției nr. 1005/1999/388/P/1999 din 14 iunie 1999, respectiv în partea referitoare la soluționarea pe fond a cauzei și neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246,art. 289 și art. 291 C. pen., în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în dosarul înregistrat la secție menționat sub nr. 388/P/1999 privind pe locotenent poliție rezervă I.Șt. și căpitan de poliție P.I., reclamați de petiționar.
Instanța reține că într-adevăr în rezoluția nr. 33/P/2004 nu au fost invocate toate argumentele, pe care se fundamentează soluția dată, însă prin rezoluția din 23 iunie 2005, cu ocazia soluționării plângerii în temeiul art. 275 - art. 278 C. proc. pen., de către procurorul militar șef, a fost înlăturată această deficiență, invocându-se suficiente argumente, care dovedesc faptul că procurorii militari care au soluționat cauzele respective sau au verificat soluțiile adoptate în acestea, nu au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 2781(8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă plângerea ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 23/2006. Penal. Plângere fond. Fond → |
|---|
